Am văzut ceva fotbal la viața mea. În tinerețe, microfonul Radioului m-a adus de multe ori în preajma Naționalei în țară și-n străinătate, am făcut zeci și zeci de transmisii directe de pe toate stadioanele României, rar bucurându-mă și ades întristându-mă de ceea ce înfățișa realitatea gazonului, am publicat cărțile unor reputați oameni de fotbal (Mircea Lucescu, Teașcă, Steinbach, Rainea), am cunoscut îndeaproape sforăriile „Cooperativei”, am întâlnit caractere puternice și lașități ordinare – nimic n-ar trebui să mă mai mire, darămite să mă scandalizeze, oftatul mioritic „asta e!” rezumând împăcarea noastră cu o stare de fapt pe care România n-o merită. Ori o fi meritând-o? Doar pe toate noi ni le-am făcut, începând cu alegerea la Federația de Fotbal a unui Președinte... care n-avea nici o legătură cu fotbalul!

Ceea ce s-a petrecut la Iași întrece însă cam tot ce am văzut până acum pe stadioane, prestația scandaloasă a arbitrului Radu Petrescu întâi de toate uimind și apoi iar uimind, după care, firește, toată lumea încearcă aflarea unor explicații. Foarte, foarte greu de dat! Să refuzi gazdelor două lovituri de la 11 m în situații pe care le-ar fi văzut și sancționat inclusiv orbul de la Brăila, după care să cadorisești adversarii cu un penalti precedat de un clar fault în atac, astfel consfințind o înfrângere care-i împinge pe ieșeni la retrogradare, nu-i de ici-colea! Se pierde enorm de multă muncă, mormane de bani, speranțe, prestigiu, un oraș ca Iașul ajungând să se bucure de eventualitatea locului de baraj!

Lămurește cumva lucrurile istoricul prestațiilor lui Radu Petrescu: o lungă listă de penaltiuri flagrant neacordate (trei doar în meciul de Supercupă Cluj-Craiova!!) ori aiurea fluierate, sumedenie de alte erori (sper, neforțate), faze vehement contestate de foști arbitri „cu ștaif” (Crăciunescu, Porumboiu), într-un cuvânt, „cu Petrescu e ceva!” Uimirea generală o rezumă „Gazeta sporturilor” din 2 iulie: „Prestația lui Radu Petrescu nu poate avea nici o explicație. În nici un caz una logică. E aproape de neînțeles cum un arbitru de talia lui, cu mare experiență, a judecat greșit absolut toate fazele controversate. Și mai grav, de fiecare dată, erorile au fost îndreptate împotriva aceleiași echipe, Poli Iași.” Ar putea exista un vinovat indirect: Covid 19.

Cu 10.000 de spectatori în tribune, barem din instinct de conservare, un arbitru ar fi luat seama că, în văzul lumii, nu-i chip să te faci că plouă și să expediezi ilicit gazdele în Liga II-a! Dar rezultatul rămâne așa cum l-a stabilit Petrescu, ce mai contează comentariile acuzatoare de la tv, ori întreaga pagină din „Gazeta sporturilor” intitulată „Prestația lui Petrescu de la Iași-Hermanstadt a adus aminte de Cooperativa din arbitraj”? Câinii latră, caravana trece! Insinuarea cu Cooperativa n-aș lua-o în seamă, fiindcă s-a cam dus vremea „constituirii de grupuri infracționale organizate” și a șefiilor de tip Mitică Dragomir, iar capitala subterană a fotbalului românesc nu mai este Scorniceștiul.

Sigur că există cluburi care salută cu entuziasm și respect noile aberații ale lui Petrescu – Dinamo în primul rând, dar nu numai. Nu putem trece peste prezumția de inocență în absența probelor concrete. Poate arbitrul, mai slab de înger și cu musca pe căciulă, a fost intimidat și de vechiul tertip al acuzei de „găzdar”, clamată preventiv în presă, și a hotărât că, odată și odată, s-ar cuveni să mai câștige și oaspeții. A făcut-o, însă, atât de flagrant, de incorect și de vizibil, încât a izbutit cea mai unanim condamnată „fluierare” din tot campionatul! Parafrazând o memorabilă zicere a Președintelui nostru („ori ești prudent, ori ești prost!”), nu poți exclama decât „un astfel de arbitru ori e orb, ori e prost”. Cu siguranță, nici una, nici alta!

Toate comentariile de până acum evită, din bun-simț și din civilizată compasiune, umbra unei motivații pe care nici noi n-am evoca-o dacă presa n-ar fi relatat copios și sărbătorește revenirea lui Petrescu în arbitraj, detaliind amănunte ale grelei și complicatei intervenții chirurgicale în cea mai sensibilă zonă a „trestiei gânditoare” care a fost și rămâne omul. Poate cititorii își amintesc că am adăugat și aplauzele noastre, salutând spectaculoasa și curajoasa revenire în arbitraj a lui Radu Petrescu. Cum fotbalul are reguli, și gazetăria are destule, între care și aceea a păstrării unei delicate rețineri când este vorba de suferința umană, ce nu se cuvine așezată într-o ecuație a suspiciunii în stare să lezeze intimități și să afecteze prestigiul unor competențe profesionale. Pe de altă parte, când nu pot fi aflate explicații logice ale unor decizii scandaloase ce primejduiesc destinul unui club de talia Politehnicii, în același timp afectând grav un întreg oraș, cu sute de mii de suporteri, nu pot fi trecute cu vederea și ipotezele mai incomod de evocat. Am spus destul – mai departe se subînțelege.

 Șoferii nu-s testați medical doar din punctul de vedere al siguranței personale, ci și din acela al integrității întregii circulații rutiere! Greșești tu, îți boțești mașina, dar îi accidentezi și pe mulți alții! Momentele de reală absență ale arbitrului în meciul de la Iași, cu nefericite consecințe, să le spun astfel colective, n-ar pretinde o mai riguroasă testare și atestare din toate punctele de vedere a corpului de arbitri? Nu-s de-ajuns doar testele fizice! Îi doresc multă sănătate lui Radu Petrescu și-i cer iertare pentru rândurile de mai sus – m-aș fi bucurat să nu le scriu niciodată. El m-a obligat.

MIRCEA RADU IACOBAN