Pornesc de la o interpelare a europarlamentarului Rareș Bogdan (20 decembrie 2020): „Sectorul cărților, la fel ca multe alte sectoare culturale, a suferit lovituri fără precedent ca urmare a crizei provocate de Covid-19. Crearea, producția, promovarea și vânzarea de carte au fost blocate pe parcursul unor perioade lungi, iar mulți dintre cetățenii europeni s-au aflat în situația de a avea acces limitat la cărți. (…) Până la sfârșitul lunii martie, în Italia, vânzările de carte au scăzut cu 75%, echivalând cu o pierdere de 20 milioane de euro. Portugalia a înregistrat scăderi de 78%, iar în România s-au raportat scăderi de 85%.” Trist, foarte trist, dacă ne gândim și la faptul că drasticele diminuări au pornit de la realități deja afectate de continua contragere a producției în domeniu. Și totuși, o cercetare a U.E. arată că 33% dintre cei chestionați (aprilie 2020) au citit mai multe cărți în pandemie decât de obicei! Atunci, cum? Probabil se ia în calcul și cartea electronică, numai că, la noi, unde se crede că tot ceea ce aduce internetul în materie de cultură e musai să fie și gratis (n-ar fi deloc rău, dar…) procentajul de carte cumpărată pe net este încă foarte modest. În martie s-a dat publicității Raportul Federației Editorilor Europeni „Consecințele crizei Covid-19 pe piața cărților”, prilej cu care europarlamentarul Sabine Verheyen, analizând contribuția U.E. la sprijinirea financiară a sectorului cu pricina, cere statelor membre ca din Fondul de redresare, cel puțin 2% să fie dedicat exclusiv sectoarelor culturale și creative, asigurând că „Aici, la Bruxelles, vom continua cu siguranță să depunem eforturi pentru recuperarea culturală și creativă a Europei”. Nu am informații cifrice privind rezultatele unei astfel de onorante implicări, iar starea de criză rămâne limpede. N-aș crede că susținerea U.E. explică singurele creșteri ale domeniului (în Țările Nordice – Norvegia, 10%, apoi sporuri mai modeste, dar, totuși, sporuri, în Finlanda, Islanda, Suedia); în Norvegia și nu numai, creșterea se datorează și unor anumite tradiții în educație, și, mai ales, vânzării de carte digitală. Dinamica cărții tipărite înregistrează tot un 10%, dar… pe dos, cu minus. Surprinzător, pe total general, pierderea globală europeană a sectorului (martie 2021) n-a trecut de 2% - 5%. Ceva nu se prea leagă în angrenajul cifrelor, fiindcă ba sunt denunțate pierderi apocaliptice, ba rezonabile, apte să demonstreze reziliența pieții de carte. Poate fi vorba și de o chestiune de metodologie a cercetării: încă nu ni s-au consolidat reflexele în relația contabilă cu virusul. Explicația ar putea-o constitui raportarea anului 2021 la realitățile deja consistent compromise în 2020. Oricum, având în vedere că se prooroceau pierderi de 20-25%, e … bine că-i nu-i chiar așa de rău! România raportează o contragere a vânzărilor de 10% (de-a dreptul rușinos: suntem țara cu cele mai puține librării din U.E. raportate la numărul de locuitori; iar în mediul rural n-avem nici una!). Belgia a dat tonul în impunerea sloganului „cărțile, bunuri esențiale”, însușit și ratificat și de alte țări de pe continent, așa că închiderea magazinelor n-a afectat librăriile. Noi le-am menținut lăcătuite într-o vreme când păcănelele erau deschise, astfel protejând prezumtivii clienți de… înghesuială – de parcă s-a mai văzut aglomerație în librării în ultimii 30 de ani! Care a fost cererea și oferta sectorului? Mai puțină ficțiune literară, regres brutal în ceea ce privește cărțile de călătorie. Ceea mi se pare de-a dreptul ciudat într-o perioadă în care tocmai drumețiile în alte țări au fost îngreunate până la totală interzicere! Cât privește tirajele, numărul mediu de exemplare a scăzut brutal. A avut de unde în Franța (de la 8000 la 5000), ori în Spania (de la 3700 la 2800), rămânând aproape constant în Bulgaria: 470 ex. Destul de greu de stabilit media tirajelor în România, fiindcă editorii nu menționează acest reper în caseta tehnică. Experiența de editor mi-a lăsat amintiri care, azi, par fantasmagorii: am tipărit carte de proză în 120.000 de exemplare și poezie în 25.000! Din câte știu și văd, acum se tipărește carte în 100-200 exemplare, cifrele de ordinul miilor fiind fericite excepții. izbutite de câteva edituri (le numeri pe degete). Bogatul și impresionantul spectacol policrom de la târgurile de carte este înșelător, câtă vreme respectivele opuri n-au cum să ajungă mai departe de cercul prietenilor autorilor, notabilitățile locale și, desigur, la criticii astfel invitați să le citească – eventual înainte de a le comenta. Statul român a ajutat destul de consistent presa și televiziunile; nu știu să fi făcut mare lucru pentru edituri și, de ce nu, pentru autorii care, marea majoritate, după ce că n-au văzut de trei decenii un leu din drepturile ce li se cuvin, au trebuit să-și plătească singuri tiparul. Cartea pe net rămâne soluția? Așa o fi, da-s de modă veche și solicit barem o amânare, să-mi schimb deprinderile, convingerile și ochelarii; până atunci, mai lăsați-mă cu e-book-urile și audio-book-urile!