Conferinţa "Idiş, o lungime de undă specială. Idişul între română şi ebraică", susţinută, ieri, de savantul Moshe Idel, la Muzeul Bucovinei, în cadrul Festivalului „Ziua limbii şi teatrului idiş”, a fost apreciată de directorul acestei instituţii, Emil Ursu, drept „un moment istoric pentru muzeu şi pentru oraş”. Asta deoarece la această oră profesorul Idel este considerat „cel mai important cercetător al Cabalei din lume”.

Conferinţa lui Moshe Idel s-a bucurat de interes atât din partea unor lingvişti suceveni de la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, cât şi preoţi, membri ai Comunităţii evreieşti din Suceava, Bucureşti şi Oradea sau suceveni preocupaţi de cultura iudaică.

Profesorul Idel a explicat naşterea idişului, această „limbă hibrid”, singura din lume care a rezultat din contopirea a două limbi din familii extrem de diferite - ebraica şi germana, care s-au întâlnit pe continentul european începând din secolele X-XI. „Din germană, idiş a luat verbele, iar din ebraică substantivele. Idealele sunt ebraice – Tora, Chivot, acţiunile depind de limba germană”. Potrivit lui Idel, idiş nu este „o limbă de comunicare externă”, ci una casnică, „o limbă foarte emoţională, care are de-a face cu femeile şi copiii”, o limbă modestă şi funcţională. Prin idiş, Biblia a ajuns la femei, la mame şi de la ele, la copiii lor şi astfel limba, cuvântul au mers mai departe. Fiind o limbă cultivată mai ales de femei, a rămas „casnică”, elitele având la dispoziţie ebraica. Idiş a fost mereu în război cu ambele limbi din care s-a născut, germana şi ebraica.

Odată cu migraţia evreilor care o vorbeau, idiş s-a răspândit în toată lumea, dar în fiecare zonă s-a dezvoltat cu un alt accent. Deşi diversă, în secolul al XIX-lea a devenit  „o limbă internaţională evreiască”, „o limbă care uneşte”, care „vine din suflet”. De asemenea, a fost vehiculul de răspândire a misticii evreieşti. Hasidismul, respectiv explicarea Cabalei în termeni populari, a devenit strâns legat de idiş, fiind difuzat, până astăzi, numai în zonele cu populaţie evreiască vorbitoare de idiş.

„Înainte de 1940, 80% dintre evrei vorbeau idiş. Cum arăta Europa astăzi dacă exista o limbă comună?”, s-a întrebat profesorul Moshe Idel. Holocaustul, care a dus la exterminarea a 80% din populaţia care vorbea idiş, a făcut ca idiş să fie prima limbă aproape exterminată.

Până în urmă cu circa 20 de ani, despre idiş aproape că se vorbea la trecut. „Situaţia era extrem de precară, limba putea dispărea”, a spus Moshe Idel. Acum, interesul academic este mai mare.

O limbă care să încăpăţânează să nu dispară

Scriitorii în limba idiş au început să fie traduşi, la Universitatea Ebraică sunt în fiecare an 20-30 de studenţi care studiază idiş, au început să apară biblioteci nu doar în Israel, ci şi în SUA, se cântă şi se pun în scenă piese de teatru în idiş. „Astăzi hasidicii sunt maximum 5%. În 10 ani, ei vor deveni 10% din poporul evreu. E clar că limba n-o să dispară în generaţia viitoare sau două generaţii, dacă nu intrăm în tot felul de apocalipse”, crede profesorul Idel, care nu-şi poate însă imagina că această limbă, care face parte din patrimoniul cultural al lumii, ar putea totuşi să dispară.

Tot ieri, la muzeu, directorul Emil Ursu a prezentat cel mai recent volum al profesorului tradus în limba română, „Experienţa mistică la Abraham Abulafia”, care a putut fi achiziţionat de la un stand de carte al editurii Polirom. După prezentare, Moshe Idel a răspuns la întrebări şi a dat autografe.

Savantul Moshe Idel din Israel este unul din cei mai mari specialişti în iudaism, de la cabală la hasidism, expert în cercetarea comparată a religiilor şi în cultura română.

S-a născut în 1947 la Târgu Neamţ, este profesor de gândire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi cercetător la Institutul Shalom Hartman, doctor în filosofie cu specializarea „Cabala”, visiting professor şi cercetător la universităţi şi instituţii din întreaga lume, printre care Yale, Harvard, Princeton şi UCLA din SUA, Sorbona din Franţa, Doctor Honoris Causa al mai multor instituţii academice din Israel, SUA sau România. A primit numeroase premii pentru excelenţă în domeniul gândirii iudaice, pentru excelenţă în cercetare şi pentru unele dintre cărţile sale. În 2009, preşedintele României l-a distins cu Ordinul Meritul cultural în grad de comandor.