În oraşul staţiune Gura Humorului s-a desfăşurat, timp de o săptămână, cel mai longeviv festival de film, diaporamă şi fotografie din țară, „Toamnă la Voroneţ”.

Chiar şi pe timp de pandemie, cea de-a 40-a ediţie a manifestării a reuşit să adune în locurile de desfăşurare a evenimentelor, respectiv Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, unde a fost vernisată o expoziţie de fotografie de grup, la Casa de Cultură din localitate, unde au avut loc proiecţiile de film, diaporamă, concerte de muzică folk, lansări de carte, întâlniri cu actori, regizori, scenarişti, dar şi în mediul online, un public spectator cunoscător al fenomenului cinematografic, foşti concurenţi din întreaga ţară.

„Ediţia de anul acesta nu ar fi fost posibilă fără eforturile unor instituţii partenere, Primăria oraşului Gura Humorului, Consiliul Judeţean Suceava şi Centrul Cultural Gura Humorului. Anul acesta proiectul nostru a primit finanţare de la Ministerul Culturii şi a fost realizat cu sprijinul Uniunii Cineaştilor din România, Centrul Național al Cinematografiei (CNC), Dacin Sara, Arhiva Naţională de Filme Cinemateca Română, Caravana Filmelor Româneşti, Institutul Cultural Român, Asociaţiei CineCultura, care a venit cu Gala Filmului Românesc - capodopere  ale cinematografiei naţionale. Sunt mulţi parteneri care au fost alături de noi, inclusiv parteneri media, am avut şi sponsori care sperăm să nu ne uite la ediţia următoare, şi transportatorul oficial pentru invitaţi, AutoMitric Suceava”, a precizat Mihai Mardare, director coordonator al Centrului Cultural Gura Humorului.

 

Diaporamele premiate în ediţiile anterioare, prilej de bucurii şi dragi aduceri aminte

Împreună cu soţul, Emil Butnaru, trecut la cele veşnice, Marcela Butnaru a fondat în anii '80 Festivalul „Toamnă la Voroneţ”. Emil şi Marcela Butnaru sunt consideraţi pionerii diaporamei în România, cei doi utilizând-o pentru prima dată în anul 1978 din dorinţa de a conserva şi arăta lumii frumuseţea Bucovinei, prin proiecţia de diapozitive. 

„Ediţia din acest an a fost cu adevărat jubiliară, sau aşa am simţit-o eu. A fost o ediţie XL. Au fost evenimente foarte frumoase pe care le-am trăit în această săptămână, au fost adevărate cadouri făcute de Tudor Giurgiu, Dan Piţa, Sofia Vicoveanca. Toate filmele, toate evenimentele, revăzutul diaporamelor premiate, au fost tot atâtea prilejuri de bucurii şi dragi aduceri aminte. Faptul că foarte mulţi din diaporamişti s-au deplasat la Gura Humorului dovedeşte încă o dată că nu m-am înşelat atunci când spuneam că am stabilit o legătură pe viaţă cu diaporamiştii acelor timpuri.

Un lung şir de felicitări şi bravo tuturor celor care au contribuit la această ediţie, celor care şi-au rupt pingelele umblând pe la uşi pentru a obţine aprobările necesare şi care au făcut posibilă această întâlnire, pentru toţi oamenii inimoşi care au înfruntat pandemia pentru a veni la Gura Humorului.

Mi-aş dori foarte mult, aşa cum am simţit și în rândul celor prezenţi, ca acest festival să dureze, să ajungem să punem doar L pe afiş. Faptul că primarul Marius Ursaciuc a început proiectul unui nou Centru cultural îmi dă speranțe, faptul că Sever Dumitrache şi Mihai Mardare sunt prezenţi aici îmi dă speranţe, faptul că dumneavoastră sunteţi atât de mulţi în sală îmi dă speranţe şi sper să se îndeplinească”, ne-a spus Marcela Butnaru.

 

Un festival a scos un oraş din anonimat

În fiecare seară au fost proiectate diaporamele premiate la ediţiile anterioare, dar şi filme aparţinând unor regizori renumiţi, cum sunt Dan Piţa, Tudor Giurgiu, Ovidiu Lazăr, Laurenţiu Damian – preşedintele Uniunii Cineaştilor din România, au fost prezenţi şi criticii de film Mihai Fulger, Marian Ţuţui, Pavel Azap.Trebuie spus că fiind o ediţie jubiliară, nu au fost filme în competiţie, manifestarea fiind dedicată  în exclusivitate diaporamei şi filmului românesc.

Iarema Onesciuc, decanul de vârstă al diaporamiştilor prezenţi la Gura Humorului, ne-a spus: „Acest festival, chiar de la prima ediţie şi în anii care au urmat, a avut o mare importanță pentru oraşul Gura Humorului deoarece l-a scos din anonimat atât pe plan național, cât şi pe plan internațional. În al doilea rând, acest festival a avut importanţă şi pentru mine pentru că mi-a permis să-mi valorific chemarea mea pentru arta fotografică şi iubirea faţă de natură. Totodată mi-a permis să învăţ şi din experienţa altor fotografi şi să îmi îmbunătăţesc stilul de muncă în ceea ce priveşte arta fotografică. Sper să mai am vigoare în mine încât să duc mai departe tradiţia diaporamei, pentru că se spune că artiştii au un suflet tânăr, care le dă un imbold să lucreze mai departe”. 

 

Mobilorama, o continuatoare a diaporamei?

Timișoreanul Dan Burleanu este unul din diaporamiştii care au plecat acasă cu numeroase premii de la Festivalul „Toamnă la Voroneţ”. Anul acesta a venit având în suflet nostalgia vremurilor trecute, când încă se mai organiza secţiunea dedicată diaporamei, și a prezentat tinerilor ce însemna diaporama până acum 15 ani.

„Din 1987 până în 2005 am fost aici în fiecare an. Cele mai frumoase trei zile de toamnă le-am petrecut la Gura Humorului. Diaporama a fost una dintre pasiunile mele mari, dar m-am lăsat în momentul în care nu au mai fost diapozitive şi nu mai puteam să le developez în tanc, să le tai, să le pun în rame, să le pun pe masa de montaj, să le aranjez, să caut muzica şi asta tot timpul am făcut-o cu bucurie, cu gândul că la toamnă mergem la <Toamnă la Voroneţ> şi prezentăm o diaporamă, două, mă întâlnesc cu diaporamişti, dar şi cu copii faini pe care i-am iubit pentru că își doreau să învețe. A fost absolut surprinzător pentru mine acest festival, mulţumim organizatorilor de azi, mulţumim organizatorilor de la început şi tuturor celor care au fost în stare să ducă acest festival 40 de ani. Încerc să fac o promisiune: pentru anul viitor să vin cu o diaporamă nouă”, ne-a spus Dan Burleanu, cunoscut fotograf pentru fotografii artistice cu locuri emblematice şi albumele fotografice cu povestea localităţilor prin care a păşit.

Ideea de continuitate a diaporamei şi în zilele noastre a venit de la Stuttgart, de la Petrică Mercea.

„În anii '80, Festivalul de la Gura Humorului era locul unde mă reîntâlneam cu prietenii și amicii diaporamiști din țară. Eram o mână de oameni tineri, creativi și entuziaști, gata să ne sacrificăm destul de mult din punct de vedere material și foarte mult din timpul nostru liber pentru a crea ceva dincolo de ceea ce cadrul foarte îngust și puțin atractiv al propagandei culturale oficiale a acelor vremuri ne oferea. Privind acum la diaporamele acelor ani, realizez că ele au o mare putere de comunicare şi care ar putea fi de interes şi în zilele noastre. Fotografia digitală făcută cu telefoanele mobile ar putea ușor oferi în acest sens imaginile necesare. Dacă acest fapt va fi redescoperit de tânăra generație, cine știe, poate la un viitor festival la Gura Humorului vom vedea din nou diaporame. Atunci, poate numite mobilorame, care să ilustreze creativitatea și ideile celor care le-au realizat”, a precizat Petrică Mercea.  

 

Regal cinematografic pe scenă şi în mediul online

Publicul humorean a fost foarte receptive la tot ce a avut ocazia să vadă pe scena Casei de Cultură şi a înţeles absenţa unor actori şi regizori care au confirmat prezenţa, dar care au renunţat să mai vină în staţiunea suceveană după creşterea numărului mare de îmbolnăviri cu noul coronavirus, chiar dacă toate manifestările s-au desfăşurat cu respectarea normele de protecţie sanitară şi a distanţării fizice.

Festivalul „Toamnă la Voroneţ” a oferit iubitorilor de film şansa unică de a viziona online filmele realizate în perioada studenţiei de câţiva dintre cei mai apreciaţi regizori români de film. Acest eveniment de excepţie a fost realizat în parteneriat cu Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, instituţie care a fost întotdeauna alături de festival. Printre filmele ce mai pot fi încă vizionate pe platforma vimeo timp de o săptămână se numără „Dictatorul şi supusul său” al regizoarei Ada Pistiner, „Pe aripile vinului” - Corneliu Porumboiu, „Frumos e în septembrie la Veneţia” - Nae Caranfil, „Cineverite” - Laurenţiu Damian, „Mana lui Paulişta” - Cristian Mungiu, „Dus-întors” - Mircea Daneliuc, „Viața în roz” - Dan Piţa, „Cercul” - Mircea Veroiu etc. 

Pentru a scoate în evidenţă contribuţia lui Ştefan Iordache în lumea filmului, acestuia i-a fost dedicat un medalion cinematografic – in memoriam Ştefan Iordache, cu o durată de trei zile. Miercuri, regizorii Ovidiu Lazăr și Laurențiu Damian au prezentat cartea „Ştefan Iordache, Regele Scamator” de Ludmila Patlanjoglu, după care a urmat vizionarea filmului biografic „Regele Scamator. Ștefan Iordache”.

Seara de joi a festivalului „Toamnă la Voroneţ” a fost un regal cinematografic pentru că cei prezenţi au avut privilegiul de a viziona filmul „Concurs” alături de maestrul Dan Piţa. Cu multă căldură şi emoţie, el a omagiat personalitatea lui Ştefan Iordache, a minunaţilor actori fără de care nu se pot realiza filmele, a răspuns întrebărilor publicului şi a împărtăşit câteva gânduri legate de filmul realizat cu patru decenii în urmă. Regizorul Laurenţiu Damian, preşedintele Uniunii Cineaştilor din România, a făcut, înainte de începerea proiecţiei, un portret regizoral reamintindu-ne câteva dintre reperele internaţionale ale carierei lui Dan Piţa, iar criticul şi istoricul de film Mihai Fulger a prezentat date mai puţin cunoscute din filmografia regizorului.

A fost prezent şi apreciatul regizor Şerban Marinescu, care a prezentat în seara de vineri un alt film de referinţă în cinematografia românească, „Cel mai iubit dintre pământeni”, un film românesc din 1993, de Şerban Marinescu, inspirat din romanul omonim al lui Marin Preda. „Cel mai iubit dintre pământeni” însemnă, pentru mulţi critici de film, vârful carierei cinematografice a lui Ştefan Iordache.

 

Avanpremieră cinematografică

Sâmbătă, spectatorii au avut ocazia să o cunoască pe îndrăgita solistă de muzică populară Sofia Vicoveanca şi în postura de actriţă şi scriitoare. Debutul în cinematografie l-a făcut în 1973, la 32 de ani, când a jucat rolul solistei din filmul „Ciprian Porumbescu”. Primul film în care s-a remarcat marea cântăreaţă a fost „Oraşul văzut de sus”. În acest lungmetraj, realizat în 1975, Sofia Vicoveanca joacă rolul unei muncitoare în port, mai precis al unei „buldozeriţe”. La sfârşitul proiecţiei filmului „Ochi de urs” al regizorul Stere Gulea, unde Sofia Vicoveanca s-a remarcat în rolul nanei Floarea, avându-i alături pe Dragoş Pâslaru şi pe soprana Daniela Vlădescu, doamna Sofia a fost răsplătită cu îndelungi aplauze şi a răspuns cu emoţie întrebărilor criticului de film Mihai Fulger, dar şi ale spectatorilor.

În cadrul Galei de încheiere a festivalului, din seara zilei de duminică, pe lângă înmânarea de diplome de onoare, vizionarea de diaporame premiate, a avut loc şi avanpremiera filmului „Şi atunci... ce e libertatea?”, o producţie 2020 a regizorului Andrei Zincă. Inspirat de evenimente petrecute în realitate, filmul este o poveste despre dragoste şi căutarea libertăţii în contextul deportării a 40.000 de oameni nevinovaţi de către regimul comunist, în 1951, în Bărăgan. Filmul urmează să fie difuzat în cinematografe începând cu data de 6 noiembrie.

Cu toate greutăţile perioadei pe care o traversăm, organizatorii au reuşit să aducă la Gura Humorului arta cinematografică şi pe cea fotografică, iar Mihai Mardare, directorul artistic al festivalului, adună în fiecare an lumea filmului românesc la Gura Humorului, prilej de bucurie vizuală şi de analiză cinematografică, aşa cum a remarcat regizorul Laurenţiu Damian.