Profesorul de istorie din Mănăstirea Humorului Constantin Moldovan și colaboratorul Monitorului de Suceava, în care semnează rubrica săptămânală „Cioburi de metaforă”, a fost desemnat recent „Epigramistul anului 2021”. Titlul i-a fost acordat la Buzău, în cadrul celei de a XXIII-a ediții a Festivalului Național de Epigramă ,,Cât e Buzăul de mare’’, unde au fost înmânate și premiile acordate de Uniunea Epigramiştilor din România.

Conducerea acestei organizații i-a acordat profesorului Constantin Moldovan titlul de Epigramist al anului 2021 ca semn de apreciere a activității depuse în vederea promovării epigramei și epigramiștilor (atât în cadrul rubricii ,,Cioburi de metaforă’’, din cotidianul Monitorul de Suceava, cât și în cadrul prestigiosului Festival Internațional de grafică satirică și literatură umoristică ,,Umor la… Gura Humorului’’), precum și ca urmare a celor zece distincții dobândite pe parcursul anului trecut.

„Onorat de atenția acordată, țin să le mulțumesc celor care au decis să mă recompenseze astfel, dar și colegilor epigramiști fără de care nu reușeam să pătrund tainele, doar aparent simple, ale acestei minunate specii literare. Sper să-i revăd cât mai repede (și cât mai des), chiar dacă, uneori, din scânteia umorului se mai aprind și dispute ce ne împart, vremelnic, în tabere diferite, ceea ce - până la urmă - este firesc, deoarece <quot capita, tot sententiae> (atâtea păreri, câte capete). Să fie pace și sănătate”, a fost mesajul transmis de profesorul Constantin Moldovan după primirea titlului „Epigramistul anului 2021”.

Tot în cadrul competiției de la Buzău, Festivalul Național de Epigramă ,,Cât e Buzăul de mare’’, ediția a XXIII-a, mai 2022, Constantin Moldovan a mai obținut un Premiu II. Redăm câteva epigrame semnate de profesorul Constantin Moldovan: Tema „De ochii lumii” - „Soarta” (De ochii lumii m-am ferit mereu, / Păzindu-mă, să nu îmi fie greu / Și totuși m-a lovit, cumplit, năpasta / Când m-a văzut amanta cu… nevasta!); Tema ,,Cu dus și întors” -  „Capricii Feminine” (Pe soțul său, descumpănit, / L-a părăsit lăsându-l stors, / Dar n-a stat mult și-a revenit… / Că toate sunt cu dus și-ntors!); „Predică” (,,Nu e cu dus și-ntors”, aprecia - / Iar eu speram, discret, să nu se-nșele - / Părintele paroh, ce-oficia / La moartea mamei… Mama soaței mele!);  „Epitaf pentru Benone Sinulescu” - În Arad, la mormântul lui Nea Beni (Epitaf) (De sub crucea protectoare / Uneori se-aude, zău, / Cânt de dor și alinare: / ,,Hai Buzău, Buzău!”).