Am mai ascultat-o, la fel de uimit, pe această femeie care ocupă o funcţie ostenitoare în guvernul actual, acum două, trei zile, în faţa Spitalului Floreasca, unde vizitase bolnavii intoxicaţi cu fum în acelaşi incendiu. Mi-a produs surpriza de a asculta, într-o logică fără cusur, lămuririle nebâlbâite date curiozităţilor, nu mereu închegate, ale confraţilor mei de meserie.
Nu ştiu cum a găsit-o Dragnea, dar de data asta a ochit corect. Trăim într-o lume de generali cu stele multe, care n-au participat la niciun război şi n-au tras, în toată cariera lor, cu tunul sau pistolul decât la poligon, retrăgându-se la pensie – o pensie de cinci ori cât a mea – cu mina eroică de a fi militari care şi-au slujit patria, gata s-o facă şi cu preţul vieţii la nevoie. N-a fost, din fericire, nevoie, fiindcă dacă ar fi fost, multe burţi ar fi dezertat, sunt sigur. Vorbesc de generali în general, nu de cei musai din poliţie, care mai cad într-o ambuscadă de ţigani care se bat, ca în dimineaţa asta lângă un spital înăuntrul căruia se săvârşise un bulibaşă, iar pirandele voiau sânge de doctor. Da, în timp ce sunt caporali sau sergenţi, ăştia mai dau şi peste câmpuri de bătălie. Când stelele îi împovărează, doar biftecul tartar din farfurie aminteşte cruzimea unei lupte nepetrecute, fie şi în stradă.
Da, doamna Dan, o femeie cu un farmec special, poate fi generăleasa generalilor pe care-i are în subordine. Păcat că am auzit-o, imediat după numire, făcând o plecăciune cam prea apăsată la pomenirea numelui binefăcătorului ei. Nu e cazul, o sfătuiesc, fiindcă ea îi face, prin ţinută şi comportamentul care nu-i de gâscă, ci de om întreg, mai multe servicii aceluia. Sper să n-o deochi, dar dacă certifică ceea ce eu bănuiesc doar, poate fi primul ministru-femeie la Interne demn de admiraţie.
Comentarii