Din nou la anii de început ai comunismului luminos din 1950-1960. Începând chiar din 1945, când la cârma ţării a venit Ana Pauker, a început un proces de căsătorii mixte între români şi evrei. Ana Pauker gândea în perspectivă, mai ales după formarea statului Israel, în 1948. Activişti mari şi mai mici, securişti, tovarăşi cu funcţii de răspundere, tineri sau văduvi, dar mai puţini divorţaţi, fiindcă încălcau morala proletară, se căsătoreau cu tinere fete evreice. După 1955, anul când RPR a fost admisă în ONU, a început plecarea evreilor în noua lor patrie, veche şi milenară în conştiinţa multora. Evident, religia a refăcut statul Israel, deşi David ben Gurion era ateu; aşa cel puţin s-a spus. În Israel erau bineveniţi toţi evreii, dar dintre cei proveniţi din căsătorii mixte, erau preferaţi cei cu mamele evreice. Cu mama eşti sigur, că tata de multe ori poate fi altul. Cei în astfel de cazuri luau, în general, drumul Americii şi Canadei.

Nemţii au dispărut încă din 1940, printr-o înţelegere între Hitler şi Antonescu.  Puţini au revenit, iar casele nu mai erau ale lor. Erau de cărămidă, cu acoperişul în două ape, preponderente pe străzi precum Petru Rareş, Dragoş Vodă, Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare spre Arini etc. Majoritatea au dispărut în comunism sau după 1990. Polonezii au dispărut şi ei; am cunoscut câteva familii Kowalski. Ucrainenii s-au românizat, ca şi majoritatea armenilor. Acum avem toţi aceiaşi strămoşi traco-daci, iliri, sarmaţi, sciţi, romani şi alte neamuri trecătoare.

Sigur că au continuat căsătoriile mixte cu câte naţionalităţi au mai rămas în Suceava. Un exemplu sunt şi eu. La Costâna, în copilărie, ucrainenii din Hatna sau Dărmăneşti erau numiţi ruşi. Câteva căsătorii s-au făcut chiar pe atunci, în spiritul internaţionalismului proletar. Teoria marxist-leninistă nu considera esenţiale particularităţile etnice: limbă, tradiţii, religie, ce religie, tovarăşi? Faceţi propagandă ateistă, ce dracu, să mai terminăm cu misticismul, am ajuns în cosmos, adică tovarăşii noştri sovietici. Cât să ne mai ceară secretarul general să făurim omul nou, dumnezeii mă-sii? termina în surdină tovarăşul secretar cu propaganda. Munca politico-ideologică e baza socialismului, tovarăşi, relua cunoscutul secretar. Şi bunica vorbea în spiritul internaţionalismului proletar. Din când în când înjura: vascrisenia mă-tii, când o călca copita crăpată a oii pe piciorul gol. Un cuvânt curat rusesc. Ţăranii erau mai tradiţionalişti daco-romani: crucea, dumnezeii, biserica. Toată baza religiei ortodoxe era folosită la înjurături. Blaga, după cum se ştie, a spus că ţăranii noştri sunt necredincioşi după înjurături. Propaganda de partid folosea şi ea înjurătura ca o armă politică. Securitatea, procurorii militari şi civili, miliţienii foloseau înjurăturile în timp ce loveau cu mâinile şi picioarele bandiţii duşmani ai poporului. Organele de partid şi de stat din Suceava erau pe atunci ceferişti, croitori şi pălărieri cominternişti, activişti din ilegalitate ai căror reprezentanţi au fost Bernat Andrei, Donca Sima etc, din judeţul Suceava de pe timpuri şi cele vecine. Poporul român scăpat de război se lupta cu tifosul, apoi cu foametea din 1947, cu toate ajutoarele din URSS. În fond, fără armistiţiu, iluzoria linie Focşani-Nămoloasa a lui Antonescu ar fi fost sfărâmată în câteva zile şi România era ocupată în cel mult o lună, după ce sovieticii ar fi trecut şi de alte linii din Ardeal. Bucureştiul putea fi ocolit, nu şi Ploieştiul. Cominterniştii tot pe tancurile sovietice veneau.