Pe meleagurile zămislirii sale, în comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava, în fiecare an, Festivalul Internaţional „Mihai Eminescu” îşi adună grămăjoară binecredincioşii săi: academicienii Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Ioan Aurel Pop, Nicolae Breban, Valeriu Matei, Vasile Tărâţeanu, Nicolae Dabija, Maya Simionescu, alături de eminescologi şi scriitori din întreg spaţiul românesc precum Adrian Dinu Rachieru, Nicolae Georgescu, Viorel Dinescu, Teodor Codreanu, Emilian Marcu, Mihai Vicol, Tudor Nedelcea şi.... înşiruirea este doar pentru exemplificare, vin în Dumbrăveni pentru a propovădui Evanghelia Limbii Române lăsată ca testament de Mihai Eminescu.

Prin hotărâre a deliberativului local, anul 2020 este la Dumbrăveni „Anul Eminescu”. Şi pentru buna dovadă a credincioşeniei, autorităţile locale din această citadelă, de aproape două decenii, sprijină necontenit activitatea culturală şi coagulează în jurul lor întreaga spiritualitate românească.

Parteneri şi coorganizatori ai ”Congresului eminescologilor” de la Chişinău, parteneri şi coorganizatori ai Festivalului ”Grigore Vieru” de la Pererita (Republica Moldova), dumbrăvenenii îşi doresc prin osârdia lor să dovedească buna credincioşenie faţă de personalităţile care aduc lumină prin cuvânt în casele noastre.

Ziua de 15 ianuarie 2020 din calendarul naţiei române înveşniceşte un popor prin naşterea geniului sacrificat pe altarul înlăcrimat al graiului.

Mihai Eminescu a împlinit ieri 170 de ani în spaţiul infinit al rostirii sacre şi al strălucirii identitare; o ofrandă a divinităţii pentru un popor care, mai mult ca oricând, avea nevoie de un Moise pentru a se regăsi prin cuvânt.

Şi iată, toiagul său înnobilat cu diamante izvorâte din adâncul sorginţii latine, despică timpul către o lumină din ce în ce mai limpede, spre calea pe care binecredincioşii lui Eminescu înaintează fără a se îndoi de  profetul lor.

„Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului” – spunea Eminescu.

Şi atunci când tocmai această întrebare este în sine răspunsul perenităţii şi veşniciei,

”Nu spera şi nu ai teamă,

  Ce e val ca valul trece....

  -----------------------------------

  Tu aşează-te deoparte,

  Regăsindu-te pe tine,

  Când, cu zgomote deşarte,

  Vreme trece, vreme vine”.

Mihai CHIRIAC