Așa cum poate știi deja, ne-am propus să parcurgem toți cei aproximativ 136 de kilometri ai traseului Via Transilvanica de pe raza județului Suceava.

Am împărțit aventura noastră în șase părți... și jumătate (că vrem neapărat să mergem până la ieșirea din județ): Putna - Sucevița, Sucevița - Vatra Moldoviței, Vatra Moldoviței – Sadova, Sadova - Pasul Mestecăniș, Mestecăniș - Vatra Dornei, Vatra Dornei - Poiana Negri – Poiana Stampei (ieșirea din județ).   

Călătoria noastră a început din gara Ițcani, de unde am luat trenul spre Putna.

Patru bilete, vă rog! Călători: Antoanela, Cătălin, Ștefan și subsemnatul.

În fața Mănăstirii Putna se află prima bornă a traseului Via Transilvanica. Iar de acolo am mers pe jos, prin pădure, până la Sucevița, de unde începem astăzi partea a II-a.

Primul articol (cu tot cu vlog-uri) îl găsești aici.

 

 

Hai să mergem...

Era în jur de 8.30 dimineața când am ajuns în fața Mănăstirii Sucevița, de unde aveam să plecăm spre Vatra Moldoviței, în cea de-a doua parte a traseului Via Transilvanica de pe raza județului Suceava.

Drumeția noastră a început evident cu o vizită la mănăstirea cu aspect de cetate medievală, aflată pe lista monumentelor UNESCO.

Nu o să-ți fac o prezentare a mănăstirii, pentru că ar ocupa destul de mult din spațiul destinat acestui reportaj, dar, dacă chiar ești curios, “fratele Google” îți oferă toate informațiile necesare. Chiar și în plus...

E istorie și spiritualitate în fiecare centimetru pătrat al lăcașului de cult ridicat în secolul al XVI-lea, și, chiar de nu-s PR-ul mănăstirii, îți recomand să faci o vizită la Sucevița când drumurile te aduc prin zonă.

 

9 ore de mers pe jos

Ne-am uitat în ghidul Via Transilvanica și am citit că ruta care ne aștepta se întinde pe 21 de kilometri și ar dura aproximativ 9 ore.

La scris e simplu, însă dacă arunci o privire și peste vlogul pe care l-am făcut o să îți dai seama prin ce am trecut.

Primii 3 kilometri ai traseului sunt prin sat, de-a lungul drumului național care leagă Rădăuțiul de Câmpulung Moldovenesc, însă citim în ghid ce ne așteaptă: urcare multă și abruptă la început de traseu.

Și chiar așa a fost! Am urcat pieptiș, adâncindu-ne tot mai mult în pădure.

Când credeam că e gata mai venea câte o pantă de urcat. Și încă una…. Și încă una…. 

Am oprit la un moment dat să-i ușurăm rucsacul lui Cătălin, încărcat cu salată de vinete, pâine de casă, ouă fierte, roșii etc. Pentru toți 4. Din acest motiv, l-am numit sponsorul drumeției, iar drept mulțumire îi scriem prenumele cu bold de acum încolo, să iasă în evidență.

Cu bateriile încărcate, după festinul sponsorizat de Cătălin (poftim!),am pornit din nou la drum.

Primul urcuș a mai fost cum a fost, însă următoarele ne-au epuizat, astfel că a fost nevoie de aproape o oră de pauză să ne pornim din nou la drum.

Am stat cât am stat tolăniți în iarbă, după care o informație citită din nou în ghidul Via Transilvanica a trezit în noi, brusc, spiritul artistic. Na, sigur te-am făcut curios, caz în care neapărat să te uiți la vlogul nostru să vezi despre ce a fost vorba.

 

1000 de euro, la fiecare kilometru

Da, mergea de titlu, dar ai fi spus că e clickbait, momeală adică, să te fac să citești materialul. De asta, am zis să-l pun ca intertitlu și să îți explic aici cum stau lucrurile.

La fiecare kilometru al traseului Via Transilvanica se află câte o bornă, care a costat 1000 de euro.

Fiecare bornă cântărește peste 200 de kilograme și diferă de la o zonă la alta, având o sculptură unică făcută de studenți de la Arte. (povestim în vlog și despre borne)

În costul de producție de 1000 de euro al unei astfel de borne intră costurile cu piatra de andezit, sculptatul ei, transportul și betonatul, montarea de indicatoare la intersecțiile de pe traseu, resursele umane implicate…

Imaginează-ți că Via Transilvanica are aproape 1000 de kilometri, pleacă de la Putna și ajunge tocmai la Dunăre, la Drobeta-Turnu Severin.  

Traseul trece prin 10 județe, iar proiectul a luat naștere la inițiativa Asociației Tășuleasa Social, fiind realizat cu bani primiți din donații.

 

Prima întâlnire pe traseu cu câinii ciobănești…

Să revenim la traseul nostru. Încă aproximativ doi kilometri și ajungem într-o altă poieniță.

Dacă la prima rută, cea de la Putna la Sucevița, traseul a fost unul destul de ușor, de data aceasta, Sucevița - Vatra Moldoviței, s-a dovedit a fi unul de anduranță.

Cei 21 de kilometri par din ce în ce mai grei pe măsură ce te apropii de final.

Te înviorezi brusc, când auzi lătratul câinilor ciobănești și realizezi că te vei întâlni cu ei, traseul trecând chiar pe lângă un saivan de vite.

Inițial, ne-a ieșit în cale doar un câine, iar apoi, puțin mai încolo alți doi.  Din fericire, doar ne-au lătrat și am putut merge mai departe fără probleme.

 

Aproape de final… 

La un moment dat, ne-am rătăcit puțin, însă am reușit să găsim marcajul traseului nostru cu ajutorul aplicației pentru mobil Via Transilvanica, disponibilă pentru descărcare gratuită, cu versiuni pentru Android, respectiv iOS.

Cele 9 ore de care aveam, teoretic, nevoie pentru a parcurge traseul le depășiserăm demult, mai cu seamă că am tot făcut pauze mai lungi pe traseu.

Afară se însera ușor-ușor, iar noi vedeam deja de pe coama unui deal Vatra Moldoviței.

Acea panoramă spectaculoasă cu soarele apunând peste comuna înconjurată de dealuri împădurite ne-a mai dat putere să coborâm o pantă destul de abruptă până am ajuns în sat.

Aici, ne aștepta deja Valentin (un coleg de la Monitorul) să ne ducă la casele noastre…

O să ne întoarcem la Vatra Moldoviței în articolul următor, când o să plecăm spre Sadova. Alți 21,7 kilometri…

Foto: suceava.club

P.S. Vlogul cu această drumeție, dar și celelalte din seria Via Transilvanica le găsești aici