Într-un raport publicat în ziarul Biological Mind, Randall Parker afirma că oamenii sunt programați să nu dorească să fie respinși de alți oameni. În același timp, cercetătorii de la UCLA au demonstrat cu scanări RMN că durerea respingerii arată la fel pe un RMN ca tiparul neuronal activat de durerea fizică. Această cercetare indică faptul că, pentru copil, singura cale de a supraviețui durerii este să reacționeze cu frică. Această reacție este foarte importantă pentru că ajută copilul să supraviețuiască și creează mai multe conexiuni cerebrale. Ele sunt adunate în memoria ascunsă, unde experiențele trecute și răspunsurile bazate pe frică sunt generate ca reacție la pericol.

Creierul creează conexiuni. Atâta timp cât există amintirile sentimentelor dureroase, frica rămâne în memorie ca reacție, dar și ca amintire. Experiențele dureroase nu sunt doar ceea ce trăim în familie sau rezultatul a ceea ce ni s-a întâmplat în copilărie. Separarea timpurie de principalul îngrijitor, de obicei mama, este și ea o experiență dureroasă. Atașarea de mamă simbolizează supraviețuirea și, de aceea, despărțirea de mamă poate cauza durere copilului. Această reacție a fost demonstrată de cercetări făcute pe maimuțe. Cele care sunt separate de mamă au o șansă mai mică de supraviețuire.

Creierul nostru funcționează în relație cu alte persoane și nu putem exista singuri. El este structurat să se conecteze și să interacționeze cu alții. Separarea poate fi extrem de dureroasă pentru noi. Relația noastră cu o altă persoană semnificativă este atât de importantă în procesul de a ne construi neurofiziologia încât are un impact asupra dezvoltării noastre sociale și emoționale. Structura și funcționalitatea creierului și dezvoltarea sistemului nervos sunt influențate, construite și modificate, în special, de experiențele de tip social.

Un copil care a fost abuzat de un părinte va vedea acest lucru ca o situație complexă, extrem de dificil de înțeles. Copilul dorește și se așteaptă ca părintele să fie o sursă de confort și iubire, în schimb, el primește abuz fizic și emoțional. Acești copii se pot adapta la situația dificilă pentru a putea iubi în continuare abuzatorul în timp ce îl urăște. Relațiile personale din viața adultă vor fi influențate de acest comportament.

Pierderea iubirii din partea unuia dintre îngrijitori sau din partea altor persoane apropiate lor în primii ani de viață poate avea un efect devastator asupra copilului și să dureze o viață întreagă. Acest lucru se poate manifesta în interacțiunea de început dintre mamă și copil sau în absența unor persoane importante pentru lumea copilului.

Este important de clarificat faptul că un copil nu înțelege ce este iubirea, dar o simte în suflet și suferă din cauza absenței iubirii în comportamentul părinților. Aici este vorba despre esența durerii pe care mulți dintre noi o întâlnesc în viață, iar consecințele sunt dezastruoase, cu efecte pe toată durata vieții, chiar și la bătrânețe. Chiar mai mult, acest abandon afectează copiii și nepoții, dar și relațiile noastre, pentru că și ele sunt expuse durerii ce există în amintirile noastre ascunse.

Fiecare copil vrea să primească iubire și apropiere din partea părinților lui și orice fel de perturbare a acestui proces afectează crucial restul vieții acestuia. Privarea subită sau retragerea iubirii are efect asupra creierului copilului. Până la urmă, copilul era într-o stare de iubire necondiționată înainte de naștere, cât timp mama îi oferea totul, apoi când apare o schimbare după naștere și el nu mai primește această iubire hrănitoare – efectul este teribil. Este posibil ca părinții, la rândul lor, să nu fi avut iubirea și îngrijirea de care au avut nevoie sau alte circumstanțe poate i-au oprit din a oferi iubire copiilor lor. Nu putem oferi ceva ce nu avem.

Lipsa iubirii și consecințele pe care le are asupra vieții noastre ridică o problemă în ceea ce privește dezvoltarea copilului care a fost explorată și cercetată în psihologie timp de mulți ani. Cea mai cunoscută cercetare privește teoriile atașamentului care explorează relația dintre mamă și copil. Căutarea iubirii reprezintă nevoia cea mai importantă a ființei umane.

Psiholog Mihai Moisoiu