În medicina tradițională chinezească, plămânii se află într-o strânsă legătură cu intestinul gros. O bună sau proastă funcționare a unuia va influența activitatea celuilalt. Dacă există o problemă pe meridianul plămân, în scurt timp va apărea o disfuncționalitate și pe meridianul intestin gros și invers. Nu putem trata eficient plămânii, dacă nu ne echilibrăm și funcționarea intestinului gros. Semnele afectării plămânului sunt: oboseală fizică și psihică, tristețe, modificarea timbrului vocii, tuse, transpirație.

Factorii nocivi care afectează legătura plămân-intestin gros la nivel psihic sunt anxietatea, melancolia, tristețea, supărarea și grijile. Anxietatea și grijile legate de îmbolnăvire ne pot șubrezi și mai mult organele afectate de virus, creându-i virusului cale liberă de a pătrunde în organism. Ca factor fizic este de avut în vedere uscăciunea mucoaselor, care trebuie evitată printr-o bună hidratare. O mucoasă uscată este o mucoasă cu imunitate scăzută și mai predispusă de a se infecta, de a favoriza infecția și înmulțirea factorilor patogeni (bacterii, viruși).

Vă prezentăm în continuare două exerciții ce au ca efect terapeutic optimizarea funcționării plămânilor și a intestinului gros.

Exercițiul 1: Din poziția în picioare depărtăm tălpile mai mult decât lățimea umerilor și întindem brațele deasupra capului, astfel ca să formăm un “X” cu întregul corp. Ne imaginăm că ambele brațe sunt fixate cu palmele pe o bară fixă și urmărim să arcuim corpul în față, scoțând în relief abdomenul inferior ca și cum cineva ne-ar prinde de cureaua pantalonilor și ne-ar trage ușor înspre înainte, tălpile și brațele rămânând fixe.

Când permitem abdomenului să se bombeze în felul acesta, vom percepe linii de tensiune în piept, brațe, dar și în partea dorsală a picioarelor. Lăsăm capul pe spate, pentru a ne întinde complet, apoi revenim la poziția inițială și ne relaxăm. Nu trebuie să ne întindem atât de mult încât să simțim durere. Această deplasare a abdomenului în față o întrerupem de câteva ori și ne relaxăm pentru a nu forța mișcarea. Liniile de tensiune se vor relaxa și ele progresiv, pe măsură ce repetăm exercițiul de trei-patru ori.

Deplasăm abdomenul spre înainte și din poziția finală inspirăm profund (respirația completă), apoi expirăm complet și ne relaxăm întregul corp (mai puțin brațele). După ce rămânem o secundă, două în poziția aceasta, complet întinși, revenim la poziția inițială.

Exercițiul 2: Stăm în picioare cu tălpile depărtate puțin mai mult decât lățimea umerilor. Vârfurile degetelor de la picioare sunt îndreptate ușor spre exterior. Ducem mâinile la spate, cu palmele îndreptate spre înapoi și le ținem laolaltă, încrucișând degetele mari. Răsfirăm celelalte degete pentru a fi îndreptate cât mai mult posibil în direcții diferite. Păstrăm genunchii întinși și percepem, conștientizăm cum greutatea corpului nostru este repartizată majoritar pe baza degetelor mici de la picioare, apoi ne aplecăm trunchiul în față păstrând picioarele drepte și expirăm profund. Odată cu aplecarea spre în față, basculăm și ridicăm ambele brațe deasupra noastră, păstrând coatele  întinse și degetele mari încrucișate.

Când corpul ne este întins înainte la maximum, capul fiind aproape de genunchi și brațele orientate spre în sus, începem să inspirăm lin, gradat. Vom simți atunci o linie de tensiune sau rigiditate pe partea dorsală a picioarelor, abdomen, spate și brațe. În cadrul acestui exercițiu, linia de tensiune care conferă o senzație de furnicare sau de dilatare dinspre înăuntru corespunde traiectelor meridianelor plămânilor și intestinului gros. Senzația respectivă nu ar trebui să fie percepută ca un rezultat al folosirii forței pentru întinderea părților respective. Pe măsură ce inspirăm trebuie să urmărim să simțim o linie de tensiune dezvoltându-se în lungul brațelor, acolo unde se află meridianele plămânilor și intestinului gros; ea poate fi percepută ca o senzație de tracțiune în mușchii brațelor. Stând aplecați cu brațele întinse, fiecare expirație trebuie efectuată lent și lin după fiecare inspirație, pentru a ajuta și susține o întindere lină, gradată și relaxată. Repetăm respirația și relaxarea de trei ori în acest exercițiu și revenim lent, gradat la poziția verticală.

Psiholog Mihai Moisoiu