Un muzeu dedicat copiilor care au fost internați în perioada 1956-2001 în Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă, în așa-numitul „orfelinat al groazei”, va fi înființat în Siret.
Primarul orașului, Adrian Popoiu, a anunțat vineri că în clădirea în care au fost mutați în 2001 copiii din vechea cazarmă, în care a funcționat orfelinatul până atunci, dorește să amenajeze un „muzeu al sănătății mintale”, care să cuprindă atât istoria locului, cât și drama copiilor care au fost internați aici.
Muzeul ar urma să fie înființat printr-un parteneriat al Primăriei Siret cu Muzeul Național al Bucovinei și Federația Comunităților Evreiești din România (care deține o parte din imobil) și cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Directorul Muzeului Național al Bucovinei, dr. Emil Ursu, a declarat că cel mai important lucru care trebuie să se întâmple pentru ca acest proiect să fie realizat este deschiderea unei linii de finanțare cu fonduri europene pentru obiective muzeale. Până atunci, se poate face cel mult un studiu de fezabilitate.
Președintele executiv al IICCMER, Daniel Șandru, a explicat și el de ce este importantă înființarea muzeului la Siret, atât pentru institut și autoritățile locale, cât și pentru cetățenii României: „să nu uite atrocitățile petrecute în acest spital”.
Există, bineînțeles, și varianta finanțării din fonduri private, dar în acest moment este puțin fezabilă, cu atât mai mult cu cât localnicii par a dori mai curând să uite decât să-și amintească această pată neagră din istoria orașului lor.
· Cimitirul copiilor, din nou sub bălării
De exemplu, parcela de aproximativ 30 de ari din cimitirul din Siret, în care sunt înmormântați copiii care au murit în „orfelinatul groazei”, este mai mult de jumătate acoperită de bălării. La sfârșitul săptămânii trecute, puținele cruci care au mai rămas abia se vedeau dintre buruieni, la fel ca și majoritatea molizilor plantați în jurul acestui perimetru în 2019, printr-un proiect inițiat de cotidianul „Monitorul de Suceava”, în parteneriat cu parohia care administrează cimitirul Siret, Direcția Silvică Suceava, Primăria Siret, Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Bucovina” Suceava, firme și persoane fizice.
Dintre cei 300 de puieți de molid plantați atunci în memoria celor circa 3.000 de copii îngropați aici în perioada 1956 – 2001, unii sunt vizibili străjeri ai mormintelor inocenților care odihnesc aici, o parte au dispărut, iar alții abia se mai zăresc din fâneață. Pe unele cruci, coroane vechi și decolorate de hârtie arată că din când în când cineva și-a amintit și de nevinovatele victime din fostul orfelinat.
Un alt exemplu este clasarea, în 2023, a dosarului deschis în 2018 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma sesizării făcute de către Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) despre cazul Spitalului pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, unde doar în perioada 1980-1989 au murit 340 de copii. Atunci experții institutului au identificat probe, pe care le-au depus la dosar, „care indică faptul că în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, în perioada 01.01.1980-22.12.1989, au fost sute, dacă nu chiar mii de minori supuși la tratamente neomenoase de către regimul comunist dezinteresat de a le furniza chiar și elementele minimale necesare vieții. Odioasele tratamente aplicate minorilor au dus la moartea în condiții abominabile a unui număr 340 de minori, victime la care se adaugă supraviețuitorii acestor chinuri”.
Activitățile judiciare la fața locului au fost efectuate de Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, pe bază de delegare de la Parchetul General.
· Dosarul „orfelinatul groazei” a fost clasat de procurori
După aproape 5 ani de cercetări, procurorii au ajuns la concluzia că din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că, în perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, „statul român a instituit un regim caracterizat de tratamente inumane și degradante aplicate minorilor cu handicap sever instituționalizați în Spitalul pentru Copii Neuropsihici Cronici Siret, cu consecința decesului a minimum 340 de minori și provocarea de suferințe altor multe persoane minore care au supraviețuit acestui regim”, conform ordonanței de clasare.
Un alt motiv invocat de procurori pentru clasarea cazului a fost lipsa documentelor medicale întocmite copiilor instituționalizați în spitalul din Siret și a unor expertize medico-legale de necropsie, prin care să se stabilească „o legătură de cauzalitate între activitatea desfășurată de personalul acestei unități și decesul minorilor internați”.
Expertul IICCMER Florin Soare spune că doar cinci persoane au fost invitate să dea declarații - un preot de la cimitirul „Sf. Dumitru” din Siret, o fostă contabilă care a lucrat la spital după 1990 și trei medici cu activitate în orfelinat în perioada comunistă. „Este greu de imaginat, dar procurorul de caz nu a audiat nici o victimă, deși Siretul este plin de persoane care au fost în acel spital. Audierea în calitate de martor a persoanelor identificate ca fiind de interes nu a fost realizată, deși IICCMER a pus la dispoziție datele de identificare ale persoanelor care ar fi putut să fie audiate”, a subliniat Florin Soare.
De asemenea, procurorii au spus că nu au putut găsi dovezi nici despre efectuarea testării produsului Aslavital pe copiii de la Siret, asta în condițiile în care chiar un fost director al Spitalului de Neuropsihiatrie Siret, medic, a descris acest experiment într-o monografie în care a prezentat „studiul” respectiv.
Ziarul nostru a documentat în anul 2019 subiectul experimentelor clinice pe copiii de la orfelinatul din Siret și a prezentat atunci toate informațiile găsite.
Expertul IICCMER Florin Soare a mai precizat că din dosar reiese că majoritatea actelor de cercetare penală în cazul „orfelinatului groazei” au fost efectuate la începutul anchetei penale, în anii 2018-2019, „apoi nimic în 2020, 2021, 2022 și primele trei luni din 2023”.
Specialiștii de la IICCMER au sperat că dosarul va fi redeschis, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
· Mulți copii au murit din cauza unor boli sau afecțiuni ușor de prevenit sau de diagnosticat din timp și care puteau fi tratate
După interzicerea avorturilor în România comunistă, în anii 1967-1968 s-a înregistrat o creștere fără precedent a numărului de copii născuți cu malformații congenitale grave, cu afecțiuni fizice și psihice, cu diverse boli moștenite sau dobândite după naștere, mii de copii ajungând orfani și un număr impresionant fiind abandonați. Oameni din toate colțurile țării s-au descotorosit de ceea ce considerau a fi o pată rușinoasă pe numele familiei - copiii cu probleme psihice, sau au abandonat copiii pe care considerau că nu-i mai pot întreține. Un mare număr dintre aceștia au ajuns la Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă din Siret.
Potrivit IICCMER, care a depus un denunț la Parchetul General pentru tratamente neomenoase aplicate în perioada regimului comunist copiilor internați în Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Siret, din 1956 până în 2001 au fost internați aici 8.586 de copii. Dintre aceștia, conform celor mai recente date, și-au pierdut viața circa 3.000.
Din evidența deceselor înregistrate, reiese că majoritatea, peste 60%, au avut loc în lunile de iarnă, cauzele fiind, într-o proporție covârșitoare, afecțiunile pulmonare.
Pe grupe de vârstă, cele mai multe decese au fost consemnate în dreptul grupei 1-4 ani (53%), urmate de grupele 5-10 ani (24%), 11-18 ani (18%) și peste 18 ani (5%).
Denunțul depus la Parchetul General de IICCMER a vizat, „din rațiuni de timp și resurse umane limitate, știind că investigația este de mari proporții”, perioada 1 ianuarie 1980 – 22 decembrie 1989, când s-au înregistrat 340 de decese. Cele mai multe au avut loc în 1981, când au murit 81 de copii, în timp ce în 1991, datorită implicării unor organizații umanitare, au avut loc două decese.
Numărul declarat al deceselor a scăzut începând cu anii 1983 și 1984, - în 1984 s-au înregistrat 12 decese, ca urmare a transferului masiv de copii către alte unități din țară. Registrul spitalului consemnează transferul a peste 750 de copii în numai câteva zile de la finele lunii noiembrie 1983, dar nu se știe dacă ei au și ajuns la locurile în care scrie în documente că au fost transferați. O sinistră legendă locală susține că o mare parte dintre copii, în special cei cu părinți necunoscuți, nu au ajuns la destinațiile de transfer, fiind izolați pe un câmp și lăsați să moară fără a fi înregistrați.
Până acum nu a putut fi confirmată această ipoteză șocantă, însă investigațiile IICCMER vor continua pentru a putea determina traseul fiecărui copil transferat în acea perioadă.
Analiza asupra locului de proveniență a copiilor decedați demonstrează faptul că o mare parte proveneau din localități din județul Suceava sau județe învecinate (peste 40%), dar și din zone mai îndepărtate precum București, Bihor, Timiș, Dâmbovița, Constanța etc.
Experții IICCMER arată că mulți copii au murit în spital din cauza unor boli sau afecțiuni ușor de prevenit sau de diagnosticat din timp și care puteau fi tratate. Pe de altă parte, spun ei, alte cauze ale morții copiilor au fost tratamentele neomenoase la care au fost supuși.
Mai multe informații despre ceea ce a fost „orfelinatul groazei” de la Siret puteți citi în „Monitorul de Suceava” aici:
Comentarii