O carte pe zi: „O viață imposibilă”

Autor: Matt Haig

Traducător: Irina Pricop

Apariție: 2024

Nr. pagini: 380

Editura: Nemira

Matt Haig este autorul unor romane precum “Biblioteca de la Miezul Nopții” (Nemira, 2022), „Gânduri de pe o planetă nervoasă” (Nemira, 2019), „Umanii” (Nemira, 2016, 2021) și a unor volume pentru copii „Un băiat numit Crăciun” (2016), „Fetița care a salvat Crăciunul” (2017). Cărțile lui au fost traduse în peste 40 de limbi.

Descriere

“Ceea ce se arată drept magie este pur și simplu o parte a vieții pe care încă nu o înțelegem...”

Când Grace Winters, o profesoară de matematică ieșită la pensie, primește moștenire o casă dărăpănată pe o insulă mediteraneeană de la o prietenă cu care n-a mai ținut legătura, curiozitatea pune stăpânire pe ea. Ajunge în Ibiza cu un bilet doar pentru dus, fără întoarcere, fără ghid și fără plan.

Printre dealurile abrupte și plajele aurii ale insulei, Grace caută răspunsuri despre viața și moartea prietenei sale. Ce descoperă este mai straniu decât și-ar fi imaginat. Dar, ca să se lase cuprinsă de acest adevăr imposibil, Grace trebuie mai întâi să se împace cu trecutul ei.

Plină de minuni și aventuri, aceasta este o poveste despre speranță, un nou început și puterea de a-ți schimba viața.

Frânturi din „O viață imposibilă”

 „Viața cântă și arde. Chiar și atunci când suntem amorțiți, când ne ascundem de ea, când este prea zgomotoasă și prea dureroasă, când nu suntem echipați cum se cuvinte pentru a o simți – ea este acolo, așteaptă, pentru a fi prețuită și protejată, gata să ne ofere cel puțin încă o explozie de frumusețe înainte de căderea nopții.”

„Oamenii spun că dragostea este rară. Nu aș fi atât de sigură. Rar este ceva și mai de dorit. Înţelegerea. Nu are rost să fii iubit dacă nu ești înțeles. Pur și simplu, iubesc o idee despre tine, pe care o au ei în minte. Sunt îndrăgostiți de dragoste. Sunt îndrăgostiți de modul lor de a iubi. Să fii înţeles. Şi nu numai atât, ci să fii înţeles și apreciat odată ce ai fost înţeles. Asta contează.”

„Când lucrurile sunt greșite, trebuie să ajungem, întâi, la fundul gropii ca să se întâmple schimbarea. Uneori trebuie să ne simţim în capcană pentru a putea găsi o cale de ieşire. Nu ne intâlnim pe noi înșine în lumină și aer. Nu înţelegem radioul când se aude cântecul. Uneori este nevoie să spargem lucrurile, pentru a vedea cum sunt făcute.”