O carte pe zi: „Promisiunea zorilor”

Autor: Romain Gary

Traducător: Daniel Nicolescu

Apariție: 2018

Nr. pagini: 328

Editura: Humanitas

„Promisiunea zorilor”, publicat în 1960 este un roman autobiografic, a cărui figură dominantă este Mina Kacew. Una dintre cele mai frumoase cărți despre dragostea maternă și, mai ales, despre relația mamă-fiu, cu toate ambiguitățile și consecințele care decurg din preaplinul acesteia.

În 1970, “Promisiunea zorilor” a fost adaptat pentru marele ecran de Jules Dassin, cu Melina Mercouri în rolul principal. Ecranizarea din 2017, regizată de Éric Barbier, îi are ca protagoniști pe Charlotte Gainsbourg și Pierre Niney. Pentru interpretarea personajului Mina, Charlotte Gainsbourg a fost nominalizată la cel mai bun rol principal feminin în cadrul Premiilor César.

Descriere

Cele trei părți ale romanului retrasează copilăria lui Gary la Vilnius, exilul la Nisa și odiseea războiului. Gary își extrage superbul său titlu metaforic „Promisiunea zorilor” din suma tuturor paradoxurilor relației de iubire dintre mamă și fiu, o relație de fuziune aproape magică, pe cât de galvanizantă, pe atât de sufocantă, pe cât de miraculoasă, pe atât de apăsătoare, pe cât de fierbinte, pe atât de ostenitoare. Un titlu pe care îl explică într-un pasaj faimos din roman: „Prin dragostea maternă, viața își face în zori o promisiune pe care nu o respectă nicicând“.

Ce spun criticii

„«S-a isprăvit» și «Am trăit» sunt cele două propoziții care încep și termină o carte melancolică, îndoliată, dar unde nu există nici o urmă de amărăciune, de cinism sau de defetism. Poți mai degrabă întâlni aici un elogiu al speranței și al dârzeniei, al toleranței, dar și al eroismului. Gary nu este niciodată moralizator sau lacrimogen. Distilează cu un umor necruțator o viziune a existenței care exaltă tot ce poate fi mai bun în noi, care valorizează dorința de a transforma în realitate visu¬rile și ficțiunile pe care le purtăm înăuntrul nostru.“ (Éric Barbier)

„Gary crezuse în literatura care era viața însăși, care ajungea din urmă viața și se confunda cu ea.“ (François-Henri Désérable, autorul romanului “Un anume domn Piekielny”)

Frânturi din „Promisiunea zorilor”

„Propriile ei ambiții artistice nu se împliniseră nicicând, așa încât se bizuia pe mine ca să le înfăptuiesc. Eram hotărât să fac tot ce-mi stătea în putință ca ea să ajungă, prin mine, o artistă celebră și aclamată, așa încât, după ce am șovăit îndelung între pictură și teatru, muzică și dans, am optat într-o bună zi pentru literatură, care mi se părea ultimul refugiu de pe pământ al tuturor acelora care nu știau încotro s-o apuce.”

“Pentru mine, lumea se îngustase la dimensiunile unei coli de hârtie asupra căreia mă năpusteam cu tot lirismul disperat al tinereții. Totuși, în ciuda acestor naivități, atunci am descoperit pe de-a-ntregul gravitatea mizei și natura ei profundă. M-a cuprins setea de dreptate pentru om, cu toate ale lui, oricare ar fi fost întrupările sale, detestabile sau criminale, și ea m-a împins în sfârșit, pentru prima oară, la poalele operei mele viitoare; chiar dacă năzuința își afla rădăcinile dureroase în tandrețea filială, întreaga mea făptură a fost încolăcită treptat de prelungirile lor până când creația literară a devenit pentru mine ceea ce este dintotdeauna, în marile sale momente de adevăr, adică o eschivă în încercarea de a scăpa de ceea ce nu poate fi răbdat, un mod de a-ți da sufletul ca să rămâi în viață.”