Pentru a ne da seama cum poate prezența toxinelor în corp să ne îmbolnăvească, trebuie să reamintim că acest corp este un ansamblu de celule și că el funcționează doar pentru că toate aceste celule sunt active.

Grupându-se, celulele formează organele corpului, dar și ele posedă propriile structuri care le permit să respire, să producă energie, să elimine deșeurile, să se reproducă și să recepționeze mesaje. Celulele sunt cele mai mici „unități vii” din organismul nostru, dar în ciuda acestui fapt, ele sunt în întregime dependente de mediul în care se găsesc. Neputându-se deplasa, oxigenul și substanțele nutritive trebuie să le fie aduse, iar deșeurile pe care le excretează trebuie îndepărtate. Funcția de transport este îndeplinită de fluidele organice de tipul sângelui, limfei și lichidelor celulare.

70% din corpul nostru este alcătuit din lichid. Celulele noastre se scaldă deci într-un ocean interior constituit din lichide celulare în care circulă curenți nutritivi și epurativi: curenții sangvin și cel limfatic. Compoziția acestor lichide este deci esențială pentru celulă, căci reprezintă mediul ei vital. Ca orice ființă vie, celulele nu pot supraviețui într-un mediu care nu le este favorabil.

Dacă ar fi etalate, țesuturile ar acoperi o suprafață de 200 de hectare. O sută de mii de kilometri de capilare sangvine servesc drept sistem de conducte pentru irigarea acestei suprafețe enorme. Corpul nostru nu dispune totuși decât de câțiva litri de sânge. Cum pot supraviețui celulele cu atât de puțin lichid nutritiv? Doi factori compensează cantitatea mică de lichid. Pe de o parte, nu toate capilarele sunt umplute în același timp, doar părțile cele mai active ale corpului sunt puternic irigate: organele digestive atunci când mâncăm, creierul atunci când gândim, mușchii atunci când desfășurăm o activitate fizică. Pe de altă parte, viteza de circulație compensează lipsa lichidului, căci circulând cu viteză mare într-un sistem închis, așa cum este cel circulator, sângele trece des și repede prin aceleași locuri. Sângele face turul corpului cam într-un minut.

Irigarea diferențiată și viteza de circulație permit deci ca toate celulele să fie irigate corect. Dar un al treilea factor fundamental se adaugă celor doi: celulele pot funcționa normal pentru că lichidele organice sunt curate. Dacă o cantitate atât de mică de lichide poate fi utilizată pentru a asigura nutriția și epurarea unui atât de mare număr de celule, acest lucru se datorează faptului că lichidele își conservă în permanență compoziția ideală, adică nu se supraîncarcă cu deșeuri.

Una dintre activitățile principale ale corpului este menținerea purității lichidelor organice. Totuși, cele 50.000 de miliarde de celule care compun corpul își excretează deșeurile și 5 până la 7 miliarde de cadavre de celule ajung zilnic în sânge și limfă. În plus, o mulțime de otrăvuri pătrund în corpul nostru pe cale respiratorie, digestivă și cutanată.

Pentru a menține puritatea mediului său intern, corpul dispune de diferite căi de eliminare a deșeurilor. Fiecare în felul lui, ficatul, intestinul, rinichii, glandele sudoripare și sebacee, precum și căile respiratorii filtrează deșeurile și le elimină în exterior. Atunci când aceste organe lucrează normal și producția și aportul de deșeuri nu sunt foarte ridicate, mediul rămâne curat și celulele pot funcționa corect.

Dimpotrivă, atunci când deșeurile sunt prea numeroase, corpul acumulează progresiv deșeuri și situația organică se degradează. Sângele se îngroașă, devine mai dens și mai greu și nu mai circulă atât de ușor prin vase. Deșeurile vehiculate de sânge pătrund în limfă și în fluidele celulare. Cu cât e mai puternică poluarea, cu atât mai mult se contaminează și aceste fluide. Cu timpul, celulele ajung să se scalde într-o adevărată mlaștină a cărei masă inertă paralizează toate schimburile de substanțe. Oxigenul și substanțele nutritive nu mai ajung la celule și determină carențe grave. Deșeurile eliminate de către celule nu mai sunt îndepărtate, crescând astfel și mai mult gradul de poluare. În aceste condiții, celulele nu-și mai pot desfășura activitatea. Același lucru se întâmplă și cu organele în alcătuirea cărora intră. Activitatea lor scade, apoi se întrerupe mai mult sau mai puțin.

Depunându-se pe pereții vaselor, deșeurile îngustează diametrele acestora, ceea ce încetinește și mai mult circulația, irigarea țesuturilor și schimburile. Acumulându-se, deșeurile murdăresc și astupă vasele de sânge, congestionează organele, blochează articulațiile. Țesuturile sunt iritate, se inflamează și se sclerozează. Vor apărea multe boli diferite, în funcție de organele care sunt atinse și de modul în care sunt afectate.

Deșeurile care nu sunt ele însele toxice, în funcție de locul pe care îl ocupă și cantitatea lor, au un efect negativ. Dimpotrivă, atunci când deșeurile sunt toxice, la inconvenientul prezenței lor se adaugă și caracterul lor intoxicant și otrăvitor. Celulele și corpul în întregime sunt agresate de către otrăvuri. În funcție de aceste otrăvuri, activitatea organică va fi îngreunată, înfrânată, deviată sau paralizată. Dar și mai grav este că celulele ar putea fi omorâte.

Prezența substanțelor periculoase în organismul nostru, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, are deci un efect negativ asupra stării noastre de sănătate.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com