„Siretiul”

Siretul n’are fabrici cu ogiacuri nalte şi fumegând, nici etablismente în care s’ar lucra cu motori. Causa lipsei acestora e constituţia fisică a siretenilor. Ei nu’s aplicaţi să sufere larma asurditoare şi funinginea ce se află în oraşele cu fabrici. Lor li place mai bine să ducă o viaţă tăcută şi contemplativă, sau cum se spune în graiul de mai jos, să stee cu gura căscată. Negoţul e în mâna poporului ales aşa încât Sâmbăta nu-ţi poţi cumpera nici măcar scrîmbiţă, căci unica firmă românească poartă negoţ numai cu biciuşci şi măsline. Sub astfel de împrejurări se reduce însemnătatea industriei, a comerciului şi meseriei la acea cifră rotundă pe care matematicienii au pus’o ca hat între positiv şi negativ”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul III, nr. 64, Cernăuţi, Duminică 15/27 August 1893.

 

„Ce facem tovarăşi?”

Conducerea Fabricii de cherestea din Vama s-a gîndit să monteze în hala unităţii încă două gatere de 24 ţoli. Sub impulsul ideii le-au montat şi cînd montarea a fost gata s-a constatat că nu există spaţiu de depozitare pentru cheresteaua produsă de cele şase gatere. Atunci şi-au zis: <Să le oprim şi să stea pînă cînd cineva o să aibă nevoie de ele>. Ce facem tovarăşi? Ne uităm la ele cum stau în continuare, găsim spaţiu de depozitare sau cerem conducerii întreprinderii să le redistribuie?”.

„Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6112, Suceava, August 1967.