„Sursa arsenioasă din Şara Dornei”

La Şara Dornei, o comună depărtată de la apele feruginoase din Dorna Bucovinei, se află, în apropierea frontierei austriece, pe ţermul drept şi românesc a gârlei Şara şi pe o colină fără umbră, care deschide o panoramă încântătoare, o sursă limpede, care isvorăsce dintr’o adâncime de un metru. Ea surprinde călătorii acestui drum prin gustul ei răcoritor şi pişcător, şi serveşte locuitorilor din vecinătate, cu noroc sau fără noroc, la diferite încercări băbesci. Calitatea fântânei principale, pline de bulbuci de acid carbonic, ajunge pe minut la 22 de litri, ce corespunde prin urmare cu 21.680 de litri pe di. Gustul a fost plăcut şi pişcător, cam acriu şi metalic. Apa proaspătă e clară, dar se tulbură în scurtă vreme într’un ulcior deschis, formând un sediment de o culoare brumă”.

„Revista Poporului”, Anul III, nr. 15, August 1888.  

 

“Fir-ar al dracului de târg...”

Înoţi în noroiul până la gleznă pe străzile nepavate, că pe cele pavate stă ca laptele cel acru; te uiţi amărât la ghetele murdare şi toată indignarea ţi-o rezumi în: <Fir-ar al dracului de târg, cu primarii şi cu serviciu-i edilitar cu tot>. Găseşti în pâine vr’un şoarece, ţi se face puţină greaţă şi te miri cum de n’ai avut norocul să’i crănţăni în dinţi vre’o labă. O reacţiune demnă n’o vezi la nimeni. Fiecare cetăţean se resemnează cu mângâierea că aşa i-a fost dat să îndure. Cetăţeanul are o singură datorie: să voteze lista consiliului comunal depusă de guvern şi să plătească biruri; încolo e socotită drept obrăznicie orice intenţie a lui de îndreptare”.

„Vremea Nouă”, Anul I, nr. 7, August 1930.