Vrăjitoare. ”Imaginea vrăjitoarelor călare pe mături a devenit un simbol binecunoscut în cultura populară, iar originile sale vin din perioada medievală. În acel timp, credințele despre vrăjitorie erau larg răspândite, iar mulți oameni se temeau de femeile care practicau magia sau vindecarea. Măturile erau obiecte obișnuite de uz casnic, iar legătura lor cu femeile le-a făcut o țintă ușoară pentru folclor. Ideea că vrăjitoarele au zburat pe mături s-a dezvoltat probabil din temerile și miturile care înconjoară rolurile femeilor în societate. Combinația de frică, superstiție și necunoscut a dus la imaginea de durată a vrăjitoarelor călare pe mături. Pe măsură ce poveștile din această perioadă s-au răspândit, ele au contribuit la conturarea înțelegerii legendei ”vrăjitoarelor” Astăzi, această imagine servește ca o amintire a modului în care credințele istorice despre femei și vrăjitorie au influențat cultura noastră. (Witty Historian). P.S. Un soț ”aghezmuit” se întoarce acasă, spre dimineață, iar soția îl întâmpină cu mătura – cu coadă – în mână. La care el: - Ce faci dragă, te apuci de măturat la ora asta...ori vrei să pleci undeva? Ăsta da, bărbat!

Sărutare. Femeia iartă prima sărutare furată numai atunci când o dă benevol pe a doua.  Iubire. ”Femeia iubeşte mai fidel în nenorocire decât în fericire.”

Davila. ”Davila medic era; /Dar astăzi e și ostaș, /Pare că nu omora /Destui bolnavi la oraș.” (Dimitrie Bolintineanu, 1819-1872). Manual. Din ghidul pentru spioni elaborat de către contele Alexandre de Marenches, fost şef al Serviciului de Documentare Externă şi Contraspionaj între 1970 şi 1981 (după  Florin Banu, De la SSI la SIE – O istorie a spionajului românesc, 2016). Un manual la fel de util și civililor (conducători ori conduși). 1. Încercaţi să fiţi mereu într-o bună formă fizică şi mentală. 2. Să aveţi nervi de oţel sau, şi mai bine, să vă prefaceţi că nu aveţi deloc „nervi”! 3. Să fiţi – pe cât posibil – independenţi. În toate sensurile acestui cuvânt! 4. Să nu vă uitaţi şi neglijaţi vechii prieteni ori colegi, pentru că doar ei vă pot ţine la curent cu ceea ce se întâmplă „în afară”, în cotidian, în viaţa aşa-zis „normală”. 5. Fiţi discreţi, nu vă arătaţi prea des şi ostentativ în lume şi evitaţi – chiar dacă „vă dă mîna” şi vă îmbie soţia, ori amanta – să duceţi o viaţă „mondenă”, prin restaurante chic! 6. Înainte de a accesa un post unic, privilegiat, cereţi ferm, dar elegant, să aveţi acces permanent la factorul suprem de decizie, dar să nu abuzaţi de acest drept. 7. Să nu vă temeţi niciodată că nu veţi fi pe placul cuiva. 8. Să fiţi politicos şi apropiat de personalul mărunt, subaltern. 9. Rezervaţi-vă timp suficient pentru linişte şi meditaţie în faţa hărţii ţării sau a lumii. 10. Fiţi cartezian, dar nu neglijaţi puterea iraţionalului și intuiției. 11. Intraţi mereu în pielea şi raţionamentul celor pe care trebuie să-i înţelegeţi. 12. Nu vă luaţi niciodată în serios. Curajul, completat cu simţul umorului, sunt două virtuţi cardinale. 13. Asta e chiar  cu valoare de axiomă, rarisimă: Cea mai mare dificultate cu care se confruntă orice şef de serviciu secret – şi orice subaltern, aş zice eu, păstrând proporţiile! –  este că niciodată el nu trebuie să încerce să placă şefilor! Trebuie să ştii să contrazici puterea politică, chiar la nivel de şef de stat! Dacă atunci când trebuie să-i aduci la cunoştinţă, între patru ochi, un eveniment pe care el – şeful suprem – nu doreşte să-l audă, darămite să-l accepte, dacă atunci când trebuie să-i spui, cu respectul cuvenit, că nu eşti de aceeaşi părere cu el şi că se înşeală, ei bine, dacă în acel moment crucial tu te gândeşti la avansare, la onoruri şi dacă, fie şi pentru o fracţiune de secundă îl menajezi, ei bine, în acea secundă chiar tu începi să trădezi! Pe tine, misiunea ta, ţara ta! 14. Ultimul sfat al şefului spionilor francezi (dar şi cel mai greu de înţeles şi aplicat de către toţi cei cocoţaţi la noi, aici, prin diverse funcţii de decizie): În sfârşit, nu rataţi plecarea din funcţie… la timp!

Ecologism (cam…extrem):  „Taică-meu, ecologul, e de vină, fiindcă el mi-a împuiat capul cu povești despre păsări și albine. De doi ani am o relație stabilă cu o ciocănitoare.” (Bob Hope).

Alain Delon.  Valérie Trierweiler, jurnalistă Paris Match timp de peste 30 de ani (și-a încheiat activitatea forțat în august 2020, fiind concediată), fosta parteneră a fostului președinte Hollande, i-a luat un interviu lui Alain Delon în ianuarie 2018 (avea atunci 82 de ani - marele actor a decedat în august 2024, la 88 de ani), considerat interviul vieții lui, din care mai apoi, zeci de publicații au tot preluat fragmente și le-au făcut știri de senzație. A.D. - Ca actor am avut succes, ca bărbat am fost iubit toată viața mea. Am avut doar asta. Puțini bărbați au fost iubiți ca mine. Am fost iubit așa cum a fost iubit Yves Montand de Simone Signoret, el a fost iubit ca un zeu. Cea care m-a iubit cel mai mult a fost Mireille (n. red Mireille Darc) și povestea noastră a fost minunată. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de tot de ea. (Mireille s-a stins pe 28 august 2017). V.T. - Mai exact, care sunt femeile care au contat în viața ta. Le știm pe toate? A.D. - Lista este lungă! Dar printre cele pe care le-am iubit au fost mai întâi Romy, Nathalie, Mireille și Rosalie. Au mai fost și altele, inclusiv din afara cinema-ului. Au mai contat Brigitte Auber, la fel și Michèle Cordoue. Ea nu mai trăiește. La fel ca Mireille, sper să fie fericită acolo unde este acum, acolo sus. A suferit prea mult. (...) Regizorii mei sunt morți, actorii mei sunt morți. Eram cel mai mic și toată lumea a părăsit scena. Femei, nu mai am. Eram prieten foarte bun cu Jeanne Moreau, a plecat și ea. Rămâne Brigitte Bardot. V.T. - Ai avut o poveste de dragoste cu ea? A.D. - Oricât de ciudat ar părea, eram doar prieteni, nu s-a întâmplat nimic între noi. Dar, de cincizeci de ani, avem cele mai bune relații de prietenie posibile. Am filmat o scenă toridă împreună, dar s-a terminat așa, nu a fost nimic. Ne sunăm des. Împărtășim o pasiune pentru animale. Și dacă nu ar fi avut dragostea animalelor ei, nu ar mai fi trăit astăzi. Ea s-ar fi sinucis cu siguranță ca toate marile simboluri sexuale. Este foarte greu pentru o femeie să nu mai vadă dorința în ochii bărbaților. Este groaznic pentru o femeie.

Tic. Bulă: – Doctore, am această problemă la ochiul drept, clipesc mereu, incontrolabil. Doctor: – Nu-i nimic grav, e doar de la stres, cu o simplă aspirină îți trece. Bulă: – Știu asta, dar toți farmaciștii, când le cer aspirină clipind așa, îmi dau prezervative.

Îmbrățișarea. Când ne-am zărit, aerul dintre noi/și-a aruncat dintr-o dată/imaginea copacilor, indiferenți și goi,/pe care-o lasă să-l străbată./Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,/unul spre celălalt, și-atât de iute,/că timpul se turti-ntre piepturile noastre,/și ora, lovită, se sparse-n minute./Aș fi vrut să te păstrez în brațe/așa cum țin trupul copilăriei, întrecut,/cu morțile-i nerepetate./Și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut. (Nichita Stănescu).