În noaptea de vineri spre sâmbătă (8 - 9 decembrie a.c.) profesorul, jurnalistul şi scriitorul Roman Istrati a trecut în lumea de dincolo.

Jurnalistul al cărui nume s-a identificat total cu săptămânalul „Jupânu” - astfel încât şi după încetarea raporturilor de colaborare la această gazetă tot „jupânul Romică” i se spunea - colaborator la mai multe publicaţii locale şi centrale, activ animator cultural, iniţiator şi organizator de evenimente educaţionale şi artistice, promotor cultural în arealul bucovinean de la Suceava la Cernăuţi, curator de expoziţii diverse (de la numismatică & medalistică, la artă plastică) şi comentator avizat, strălucit tâlcuitor şi risipitor de metafore, tonic şi ironic, admirabil om de lume, Roman Istrati, pe care autorităţile judeţene l-au găsit vrednic de a fi trecut în „Cartea valorilor bucovinene”, va rămâne veşnic în amintirea celor care l-au cunoscut.

În acest moment găsesc potrivit să reproduc finalul poemului care a dat titlul volumului său de debut, „Miezul adânc”:

„Peste toate gândeşte steaua ta luminând / o linişte fără căderi şi elogii; / şi-n rest nu mai ştiu decât aerul sfânt / ce mişcă exacte / şi mari orologii”.

Orologiul care măsura zilele şi nopţile lui Roman Istrati s-a oprit.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!