Ore întregi fiul a sunat la spital. Ore la rând. Nu i-a răspuns nimeni.

Tatăl lui făcea dializă și era internat în Spitalul Județean Suceava după ce în ultimele zile nu se simțea bine.

Spre seară a sunat telefonul fiului. „De la spital vă deranjez...”. Tatăl lui murise.

A doua zi dimineață s-a dus la morgă. Trei ore a așteptat până i-a venit rândul.

 O identificare rapidă și hârtia de formolizare pe care scria “COVID Pozitiv”.

“E dureros să duci un om la groapă îmbrăcat în pijamale... el fiind într-un sac. Se deschide sacul, l-ai recunoscut, se închide sacul. Se sigilează sicriul, se pune și o folie de plastic. De la morgă, se merge direct la cimitir, cu firma de pompe funebre. Înmormântarea este maxim cu 8 oameni. Au fost trei preoți, cu care tata era prieten, și cinci membri din familie. Totul pe repede înainte. Într-o oră, cu tot cu transport, tatăl meu a fost înmormântat.”

Suceveanul al cărui tată a decedat zilele trecute (și ale cărui declarații audio le găsiți atașate acestui material) povestește că pentru 60 de pacienți, pe 2 niveluri, se afla un singur asistent medical.

Totuși, el nu le reproșează nimic cadrelor medicale, mai cu seamă în această perioadă disperată în care cea mai mare unitate medicală din județ se confruntă cu un deficit important de personal.

“Întrebarea mea este următoarea: eu, familia mea, mama mea, am stat toți în preajma tatălui. Pe mama nu pot să o las singură, am luat-o la mine. În doi ani și-a îngropat mama, fratele și sora mai mare. Nimeni de la Direcția de Sănătate Publică nu a sunat să întrebe: măi oameni buni, ce-i cu voi? Ați avut un deces în familie, uite trebuie să vă carantinați să vă izolați... sau să ne programeze la o testare. Am încercat să sun eu: telefonul veșnic ocupat”.