Poeta Carmen Antoneta Marcean și-a lansat al unsprezecelea volum, „Tăceri”, joi, 5 decembrie 2024, la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, în Sala de Artă „Elena Greculesi”.

În cadrul aceluiași eveniment cultural, Costică Stoleru și-a prezentat volumul de debut, „Am fost odată Ștefanist”, carte de memorii.

Gazda evenimentului a fost dr. Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera”, care a apreciat că Sala de Artă „Elena Greculesi” a fost arhiplină („se întâmplă arareori”), motiv de bucurie pentru organizatori.

Mai întâi a fost prezentat volumul de poezie „Tăceri” de Carmen Antoneta Marcean, despre care au vorbit prof. dr. Mihaela Grădinariu, dr. Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni.

Prof. dr. Mihaela Grădinariu, scriitor și critic literar, susține că poeta Carmen Antoneta Marcean, cu fiecare volum publicat, „își descoperă și redescoperă vocația scrisului, ca un pescar fascinat de luciul apei cuvântului și, mai mult, de locuitorii din adânc, de pulsația unor clipe transfigurate alchimic în <ziduri de slovă arsă>”.

·        „Un volum ca o pecete a unei căutări fără sfârșit a Frumosului care va salva lumea”

Criticul literar, care a scris și prefața cărții „Tăceri”, a mai adăugat: „Poemele și autorul etalează o geneză reciprocă, o simbioză subtilă (<Sunt vers în Versul-Demiurg>), fapt care presupune o intermediere, o întrețesere între plasă, pescar și peștii-cuvinte, aceștia din urmă fugind tot mai în adânc, însă mereu gata de a irupe înspre lumina paginii, înspre seninul dinlăuntru și din afară (<Sunt stăpână peste clipe,/ Dar slujesc unui poem>). <Acest poem nu va să se termine>, ne avertizează cu sinceritate autoarea, dezvăluind o carte – lume despre tăceri cu șart și miez, despre vorbe hăruite și dăruite (cuvântul ca <lampă de veghere> în abisuri), aduse din adâncul de frumuseți al limbii române, un volum ca o pecete a unei căutări fără sfârșit a Frumosului care va salva lumea”.

·        „Poezia sa este ea însăși”

Dr. Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni (SSB), a amintit publicului că poeta Carmen Antoneta Marcean este membră a Societății Scriitorilor Bucovineni de câțiva ani. În anul 2022, Premiul pentru Poezie „Carmen Veronica Steiciuc”, oferit pentru prima dată în cadrul SSB, a ajuns la Carmen Antoaneta Marcean, pentru volumul „Șoapta dintre tăceri”.

În prezentarea sa, dr. Alexandru Ovidiu Vintilăa mai spus că pentru Carmen Antoaneta Marcean, „tăcerea este un interval al dumiririi cu sine, al răgazului pe care ni-l acordăm pentru a înțelege sau măcar pentru a intui sensul vieții, al ființei. (...) Poezia sa este ea însăși”.

·        „Cam așa se zbate poeta, între a scrie și a nu scrie, între a se lăsa cuprinsă de cuvinte sau de necuvinte”

Profund emoționată, poeta Carmen Antoneta Marcean a explicat publicului (prieteni, profesori, iubitori de poezie etc.) că în cea mai recentă carte, „Tăceri”, „sunt și poezii cu un caracter personal, poezii adresate fie fiilor mei, fie soțului meu, fie poezii care amintesc de o tristețe de care n-am să pot scăpa niciodată. (...) Eu nu scriu urâțenii, nu veți găsi în poezia mea cuvinte urâte, imagini vulgare. Eu cred că poezia pleacă din suflet, și sufletul omului este frumos, trebuie să fie frumos”.

Autoarea a citit câteva poezii, spre bucuria celor prezenți, și a mai adăugat: „Cam așa se zbate poeta, între a scrie și a nu scrie, între a se lăsa cuprinsă de cuvinte sau de necuvinte, și, într-adevăr, finalul este o promisiune: va mai fi și o altă carte”.

·        Amintiri și prietenii care dăinuie

După ce publicul a ascultat cu plăcere câteva piese folk interpretate (chitară și voce) de suceveanca Mihaela Popescu, cea despre care, la sfârșitul anului 2022, Ștefan Hrușcă spunea că este „una dintre cele mai frumoase voci ale folkului romanesc”, a urmat prezentarea cărții „Am fost odată Ștefanist”, carte de memorii semnată de Costică Stoleru.

Dr. Mariana Stoleru („scumpa mea soție”, după cum a spus Costică Stoleru) a fost cea care a dat citire mesajului transmis de Cleopatra Cobuz, o bună prietenă a familiei Stoleru, care susține cu tărie că prieteniile și amintirile din perioada liceului („doar patru ani de liceu, mari și lați”), ani de liceu de la care au trecut vreo 50 de ani, „dăinuie și ne sunt tot mai dragi. Și cu trecerea timpului am legat prietenii chiar mai strânse decât le aveam în liceu. Ticu (Costică) și-a luat inima în dinți și a recreat, în stil de jurnal, cu o sinceritate dezarmantă și uneori îmbujorantă, atmosfera din acel balon cu oxigen în care trăiam noi, liceenii de la <Ștefan cel Mare>, în micul, dar frumosul nostru oraș”.

·        „O carte de memorii amuzantă, plăcută, mai ales pentru foștii elevi ai Liceului <Ștefan cel Mare>”.

Dr. Mariana Stoleru a povestit că nu a bănuit niciodată că soțul ei va scrie o carte: „Știam că are această pasiune a scrisului, dar am fost foarte surprinsă că s-a apucat serios să scrie o carte. Și un an nu am citit ce a scris. Când în sfârșit m-am hotărât să citesc cartea, mi-a plăcut foarte mult. O carte de memorii amuzantă, plăcută, mai ales pentru foștii elevi ai Liceului <Ștefan cel Mare>”.

Pentru Costică Stoleru cartea „Am fost odată Ștefanist” este carte de debut literar. „Ca să scrii o carte de memorii trebuie să ai memorie și curaj. Memorie..., încă am. Și curaj. Datorită întâlnirilor noastre regulate, cu colegii, unde depănăm amintiri din liceu, din armată, din facultate, m-am gândit să mă așez în fața laptopului și să transpun amintirile pe pagină”, a spus autorul, care a citit un fragment din cartea sa, îndemnând publicul la lectură, pentru a descoperi „Am fost odată Ștefanist”. Acțiunea culturală de joi s-a încheiat cu cântecele/colindele interpretate de Mihaela Popescu și cu autografele oferite de cei doi autori.