„Când tata avea tată”, o proză modernă despre memorie, adevăr, sentimente, emoții, volum semnat de scriitoarea și publicista Mălina Anițoaei și publicat la Editura Septentrion, Rădăuţi, a fost lansat luni, 12 mai 2025, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Sala de Artă „Elena Greculesi”, în prezența unui public numeros.

Moderatorul acțiunii culturale, Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, a mulțumit publicului pentru că a venit în număr mare la lansare: „Asta dovedește calitatea scriitoarei, calitate despre care nu mai este loc de prezentare, pentru că toți cunoaștem ceea ce scrie Mălina, dar mai știm și faptul că autoarea are mulți prieteni, nu doar virtuali”.

Invitată să vorbească despre carte și autoare, scriitoarea Doina Cernica a recomandat publicului, mai ales publicului tânăr, să citească „Când tata avea tată”, pentru că va descoperi o prozatoare și o proză moderne. „31 de secvențe recompun ritmul unei respirații sacadate, timpul când nu doar tatăl naratoarei avea tată, bunica sa avea mamă, ci și acela, ca un pumnal în rană vie și totodată ca un balsam minune, pentru că în ordinea reîntâlnirii cu eroii preferați este și o carte a iertării, când Mălina Anițoaei avea frate, tată, mamă. O memorie aparte îi încredințează acest timp paginii de carte, îl împărtășește cu noi. O memorie în care adevărul și închipuirea acestui timp legat de Pietrărie, Bârnova natală (județul Iași), gravează puternic parcă și sentimente, iar suferința cu care Mălina le retrăiește și le trăiește este reală, adâncă, atât de reală și atât de adâncă încât suflul său fierbinte lasă urme și după încheierea lecturii”. Doina Cernica a vorbit în prezentarea sa și despre „talentul literar, care este un lux”, dar pe care Mălina Anițoaei îl are cu prisosință.

·        „Putem să spunem că scrisul pentru Mălina este ca o luptă împotriva uitării”

O prezentare cuprinzătoare a avut și prof. Maria Calancea, care, printre altele, a afirmat că scriitoarea Mălina Anițoaei își retrăiește retrospectiv viața, crâmpeie ziditoare. „Mălina ar putea să scrie la nesfârșit, în speranța de a-și aminti anumite evenimente și fapte pe care le-a uitat și să-și reafirme, prin memorie, identitatea. (...) Putem să spunem că scrisul pentru Mălina este ca o luptă împotriva uitării, reieșind credința că memoria și memoriile personale se transpun într-o lume deschisă, ce comunică cu lumea din jurul ei și cu lumile deschise ale cititorilor”, a completat prof. Maria Calancea.

Mălina Anițoaei a mai publicat de-a lungul timpului volumele: „Șerpii surâd și mușcă”, Rădăuți, Editura RO Basarabia Bucovina Press, 1996, „Bijuteriile mele din ceară”, Botoșani, Editura Geea, 2002, „Inocența în stare de sclavie”, Horodnic, Editura Ion Prelipcean, 2015, „Rădăuți – centrul lumii”, Horodnic, Editura Ion Prelipcean, 2016.

·        „Mălina este o poveste”

„Mălina este o poveste”, susține prof. dr. Alis Niculică. „Începând de la numele pe care îl poartă, cel al unui copac magic, cu flori albe, mici și delicate, dar a cărui scoarță amară este vindecătoare, și ajungând până în momentul lansării de astăzi, Mălina este o poveste. Viața ei, viața fiecăruia dintre noi, este o poveste. O poveste pe care o scriem zi de zi, fiecare dintre noi, toți cei care trăim, iubim, ne zbatem, suferim, pierdem și câștigăm, trădăm și iertăm. Mălina are însă ceva mai mult decât noi. O sensibilitate a trăirilor și o putere a gândului de a se așterne pe hârtie atât de rară și cu atât mai valoroasă în lumea de astăzi, atât de rigidă, de rece, de îndreptată spre pragmatic, spre superficialitate”, a spus prof. dr. Alis Niculică.

Povestea Mălinei, a mai completat Alis Niculică, „începe nu cu <A fost odată ca niciodată>, ci simplu și suav: <A fost o vreme în care și tata avea tată> sau <Era un timp în care și bunica avea mamă>, ori dureros și lin: <Era un timp în care aveam frate>... Povestea ei începe acolo unde i-a rămas inima încrustată, adică <în cutele rocilor de pe dealul Repedea> și în smaraldul pădurii Bârnova, acolo unde a văzut lumina zilei, a învățat cinstea și respectul, a cunoscut oameni frumoși care i-au îmbogățit viața”.

Cine citește cărțile Mălinei, mai spune Alis Niculică, trebuie să le recitească. „Fiecare pagină cuprinde enunțuri ce capătă valoare de aforism. Redăm doar câteva exemple: <Cinste memoriei voastre, bravi soldați, pe care istoria vă ascunde între pagini, uitând că fără voi și-ar fi pierdut identitatea!>. <În pivniță era întuneric de mătase, iar lumânările păreau candelabre> așa încât <era ieftin să fii bogat>. <Sărac e drumul fără capăt, omul fără țintă, omul care-și pierde poezia>”, a completat prof. dr. Alis Niculică.