Un băiețel care stă pe marginea lacului, privind în zare, cu masca trasă sub bărbie. Grup de oameni, distanțați, cu mască sau fără, pe câmp, bucuroși de natură și să schimbe o vorbă. Ciobani care mâna turma de mioare, jandarmi puși să verifice respectarea restricțiilor, o tânără singură și visătoare, îmbrățișată de apusul de soare...

Sunt doar câteva dintre imaginile afișate pe câmp, la marginea lacului Icar, unele observabile cu ochiul liber, altele cu telescopul, de la distanță, ca atunci când mulți se uitau doar de la fereastră, fără a îndrăzni să iasă din casă.

La cinci ani de la debutul tragic și dramatic al pandemiei care ne-a închis în case, ne-a luat libertatea de a trăi normal, de a ne bucura de cei din jur, de evenimente, chiar și de a merge la muncă, Emanuela Motrescu a lansat un album fotografic cu rol de documentar, de împrospătare a memoriei și de marcare a unei perioade care face parte din istoria noastră, a tuturor. Perioada în care oamenii au redescoperit ce importantă este o mică „evadare” în natură, cât de mult le este necesar contactul uman, fie și la câțiva metri distanță, cum discuțiile le dau curaj și putere să treacă peste greutăți. O lansare inedită, pentru o perioadă neobișnuită, din care rezultă idei interesante, după cum au constatat și cei care au răspuns prompt invitației primite... de a veni în câmp, la o margine de lac, unde au avut parte de experiențe interesante, degustări de vinuri și un final de poveste, cu zeci de baloane albe zburând pe cer, încărcate cu dorințe.

Proiect cultural, lansat într-un spațiu neconvențional

„Atunci când restricțiile țineau prima pagină a ziarelor, în acest loc în care ne aflăm, mulți suceveni căutau liniște și nevoia de a împărtăși. Acest câmp a devenit o zonă de refugiu, de speranță și de apropiere.Un crâmpei de libertate”, a explicat Cătălina Bălăceanu, care, în calitate de prezentator al evenimentului, a precizat faptul că Ema i-a invitat într-un spațiu neconvențional, față în față cu natura, sub cerul liber, să retrăiască, cu ajutorul imaginilor selectate, o perioadă marcată de mari frământări, debusolare și carantină.

„Eseul vizual <În căutarea timpului avut>adună peste 100 de fotografii documentare din acea perioadă, completate cu trăiri transmise prin cuvinte. Găsim în carte și 10 testimoniale sub formă de eseu, scrise de persoane din diferite arii, care răspund la întrebarea <ce semnificație au spațiul și timpul?>, captând astfel complexitatea emoțională și psihologică a unei perioade dificile. Din această completare reușită dintre vizual și literar iese la iveală firescul de lângă noi”, a adăugat ea, exprimându-și recunoștința pentru că au ieșit din confortul orașului, aventurându-se într-un loc aparte, neconvențional, pentru a fi părtași la primii pași spre Univers ai acestui proiect cultural.

Iar efortul le-a fost răsplătit cu prisosință, de la oamenii cu care s-au văzut acolo, cu care au râs, au vorbit și au ciocnit un pahar de vin sau au degustat o bomboană savuroasă, poveștile care li s-au prezentat, imaginile pe care le-au analizat, expuse ingenios, în câmp și sub copaci, baloții de paie pe care au stat, ca la bunici, la țară, până la vremea care a ținut cu ei, deși le-a mai jucat și ceva feste... așa, de amuzament.

„M-am rugat din tot sufletul să nu vină ploaia în timpul expoziției. Se pare că trebuia să adaug să nu bată vântul...”, a mărturisit Ema, stârnind hohote de râs din partea celor care au văzut cum năstrușnica lui prezență a dat peste cap planurile inițiale.

„În stânga era Armata. În dreapta, Libertatea”

„De obicei cuvintele nu mă iubesc. Nici eu pe ele. Există în continuu în mintea mea, nu pot scăpa de ele, la fel cum nu pot scăpa de obsesia timpului”, spune Ema Motrescu, în prefața albumului pe care l-a coordonat, în care, pe lângă fotografiile alese din mii de cadre surprinse, a prins și testimonialele a 10 oameni interesanți, despre spațiu și timp.

„În 2020 m-am întors din Cluj, unde făceam studiile, crezând că voi sta doar două săptămâni în Suceava. S-a instaurat starea de urgență, s-a închis orașul. Locuiam foarte aproape de acest loc, eram puțin dezorientată, mă uitam pe geam și am observat într-o dimineață, și a doua zi, și în a treia... cum oamenii veneau pe acest drum. Am vrut să văd unde merg acești oameni. Am luat aparatul și i-am urmat. Când ieșeam din bloc, în stânga era Armata. În dreapta, Libertatea. Așa am considerat, la fel ca mulți oameni din zonă, că acest câmp era Libertatea”, a explicat Ema, care ulterior a identificat zonele cele mai influențate de acea perioadă. Astfel a găsit oameni dragi și valoroși, care au răspuns cu bucurie și deschidere la provocarea să scrie despre spațiu și timp.

”E un act de curaj ce faci – albumul e un eseu vizual care ne vorbește despre distanța dintre oameni, angoase, neliniște, de faptul că nici nu știam de ce ne temem”, a spus Daniela Ceredeev, inspector școlar ISJ, care a scris cuvântul înainte, împreună cu jurnalistul Radu Lupașcu.

„Am primit luni albumul Emei, m-am uitat la poze, a doua zi am citit textele și m-a prins un sentiment de supărare, tristețe, durere – am uitat prea ușor partea bună a pandemiei. Mi-e dor de zilele care urmau ridicării restricției. Țineți minte cât de mult ne bucuram când ne întâlneam cu oameni? Cât de fericiți eram când ne întâlneam cu prieteni?

Cât de bucuroși eram când ieșeam și realizam câte lucruri frumoase sunt în jurul nostru? Lucruri pe lângă care treceam fără să le observăm, să conștientizăm că există... Am uitat, din păcate foarte ușor, toate acestea.

Acest album are rolul de a ne aminti că au existat în viața noastră perioade când am descoperit/redescoperit bucuria de a trăi, fără a ne lăsa afectați de problemele mărunte pe care astăzi le hiperbolizăm nepermis de mult.

Îți mulțumesc pentru acest album care ne arată ce este mai important pentru fiecare dintre noi. Să învățăm să trăim, să ne bucurăm de viață, de familie, de prieteni, de oamenii minunați pe care îi întâlnim în fiecare zi”, a spus Tiberiu Avram, redactorul-șef al Monitorului de Suceava.

Alături de el, contributori ai albumului sunt Ion Burlui, general de brigadă (în rezervă), Irina Ciobotaru – profesoară, Oana Cîrlan – elevă, Preasfințitul Damaschin Dorneanul – episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Mihai Dimian – rectorul USV, Ileana Iacob – sociolog, Alina Mihăescu – director programe TMMVS, Ecaterina Pelinari – psihoterapeut, Mihnea Rus – student UBB Cluj-Napoca.

Ema Motrescu și pasiunile transformate în munca de zi cu zi

Ema a absolvit Colegiul Național ”Petru Rareș”, apoi a urmat Facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene, la Cluj, apoi Facultatea de Arte Plastice, tot la Cluj. Au urmat studiile de Master în producție și film la Universitatea ”Babeș-Bolyai”, tot în Cluj, iar în 2022 a început studiile doctorale în cinematografie și media. Din 2022 coordonează cursul de fotografie din cadrul Casei de Cultură a Studenților, iar de doi ani are activități de cercetare în primul și singurul laborator de neuroestetică din România, în cadrul USV, unde este și asistent universitar și încearcă să le inspire studenților pasiunea pentru arta fotografică.

„Vă mulțumesc că dați viață fotografiilor mele - fotografia se desăvârșește în ochii privitorului”, a spus Ema, la lansarea albumului foto „În căutarea timpului avut”.