Pentru Europa, secolul XXI este perioada de cădere înceată pe plan economic, tehnologic, diplomatic etc., ajungând pe locul trei în lume, după SUA și China. Mai mult, națiunile "emergente" (India, spre exemplu), dar și Japonia sau tigrii asiatici (Coreea de Sud, Taiwan, Singapore) încep să aibă mai multă "relevanță" în zona tehnologică, financiară și a cercetării-dezvoltării decât țările din vestul Europei (Estul este puțin important în domeniu). În continuare, PIB-ul UE, populația (consumatorii) și forța economică situează Europa pe primul loc (China o întrece demografic) în lume, dar poziția este amenințată. De ce? Să vedem câteva dintre cauzele pierderii cursei în economia mondială de vechiul continent, perspectivele și consecințele în timp.

În primul rând, bunăstarea populației a generat o comoditate generală și o lipsă a apetitului pentru muncă asiduă și risc financiar. În 1945, Germania mai deținea 15% din industria antebelică "în picioare" și pierduse 7 milioane de cetățeni, în marea majoritate tineri, deci forță de muncă. În trei decenii a devenit "locomotiva" Europei și unul dintre membrii fondatori ai alianței care se numește acum UE. În întregime, Europa de Vest a devenit în scurt timp (o generație) un portdrapel al progresului economic, tehnologic, cultural și un exemplu al rezolvării problemelor sociale. Alături de SUA, care a sprijinit prin Planul Marshall revenirea Europei de Vest (sovieticii - rușii au jefuit Europa de Est, poate află și putiniștii!).

Consider și că lipsa unor lideri de anvergură și cu viziune (Adenauer, DeGaule, Schumann etc. în anii '50, '60, '70) a determinat o atitudine supraprudentă în competiția tehnologică și economică în general. Această "teamă de nou", combinată cu tendința de a reglementa extrem (chiar absurd), a determinat reticența capitalului față de economiile europene și migrarea "creierelor" spre SUA, Canada, Japonia etc. La acestea se adaugă lentoarea deosebită în negocieri cu statele din afara UE (tratatul comercial cu națiunile aliate din America Latină s-a negociat 25 de ani) sau dreptul de veto în proiecte neesențiale (vezi blocarea aderării României la zona Schengen de Austria). Încurajează dictatura minorităților!!

După apariția raportului Mario Draghi, un semnal de alarmă dur și perfect argumentat, și continuarea războiului la graniță cu costurile sale pentru Europa, în condițiile în care SUA vor să reducă cheltuielile pentru Ucraina (sper că nu!), se pare că UE "s-a trezit din pumni". În primul raport pe 2025, doamna Ursula von der Leyen a pus accentul pe pragmatism, care poate fi tradus prin mai puțin "Green Deal" și mai multă industrializare, inclusiv în zona producției de arme necesare apărării de Rusia, dar care are și o piață de desfacere imensă pe termen lung. Agresivitatea comercială a Chinei (invazia de produse ce ascund subvenții masive), dar și tendința SUA de a echilibra balanța comercială (trebuie să cumpărăm mai multe hidrocarburi de la ei) sunt probleme urgente. La acestea, trebuie finanțată puternic și urgent cercetarea-dezvoltarea în sectoarele de vârf, noua "revoluție industrială"! Fără, vom deveni o piață de desfacere.

Personal, sunt optimist în ce privește viitorul Europei. Noi lideri politico-militari (Polonia, țările baltice), noi zone de dezvoltare (țările nordice și chiar cele din Est, pe lângă puterile economice ale Vestului) și trecerea peste șocul economico-social din ultimii ani (război în Ucraina, "renunțarea" la hidrocarburi din Rusia, migrația etc.) sunt o realitate a unei noi Europe. De care poate profita și România. O vom face?! Sper!