Public numeros, emoții, amintiri, toate la expoziția „Tiberiu Moruz – Retrospectivă”, vernisată marți, 13 septembrie, în foaierul Muzeului de Istorie din municipiul Suceava.

Iubitori de artă, prieteni, foști colegi de serviciu ai regretatului pictor și grafician Tiberiu Moruz (1941-1990), dar și mulți tineri au ales să petreacă timp prețios alături de familia artistului prezentă la vernisaj (soția Viorica Ana, fiicele Oana și Codruța, nepoatele, ginerii etc.), admirând în același timp lucrările artistului așezate pe simeze (portrete, peisaje, compoziții, grafică etc.).

Directorul adjunct al Muzeului Național al Bucovinei, Ion Mareș, i-a mulțumit Vioricăi Moruz, soția pictorul Tiberiu Moruz, pentru că „ne-a adus pe simeze aceste minunate tablouri, multe dintre ele portrete”, dar a mulțumit și publicului sucevean pentru că a venit în număr mare la această expoziție retrospectivă - Tiberiu Moruz. La sfârșitul lunii octombrie, se va lansa și albumul de artă „Tiberiu Moruz – Retrospectivă”. Născut la Arad, în anul 1941, absolvent al Facultății de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, secția Pictură, Tiberiu Moruz s-a stabilit și a creat la Suceava. Între anii 1972 și 1990, pictorul a participat la numeroase expoziții, personale, de grup sau colective. A fost distins, în 1985, cu premiul opiniei publice la Festivalul-concurs „Voronețiana”.

·        „Tiberiu Moruz are un discurs curajos și vedem că el nu face compromisuri în compozițiile sale (...), este un artist complet”

Șeful Biroului de Artă din cadrul Muzeului Național al Bucovinei, Gabriel Herea, a avut un mesaj grăitor la vernisajul expoziției „Tiberiu Moruz – Retrospectivă”: „Este o expoziție care face parte dintr-un program mai amplu al culturii sucevene, de recuperare și promovare a artiștilor plastici care poate nu sunt atât de cunoscuți la nivel național. Este o temă aici, asupra căreia ar trebui să medităm în acest context. Tema este legată de destinul artistic, de sensul artistului în societate și de felul cum societatea are nevoie, dar nu e conștientă că are nevoie, să valorizeze un dar pe care îl are. Merită să medităm la acest lucru, pentru că nu avem răspunsuri coerente la această întrebare care privește felul cum ne bucurăm, ne hrănim, avem nevoi de artă, dar nu reușim, atunci când trebuie, să ne ordonăm în așa fel încât să fie lucrurile bune, utile și solide în societate. De aici apare, din această necoordonare a societății noastre, un conflict, care se vede, din păcate, în viața unor oameni, și, din păcate, acei oameni sunt tocmai cei care, primind un dar, au mai mult sau mai puțin capacitatea de a se exprima și nevoia de a se hrăni din întipăririle iconice sub toate formele lor, care țin de imagine, în mod evident. Nu toți însă își dedică viața pentru a performa din punct de vedere plastic, pentru a crea artă, care să aibă persuasiune, pentru a crea simboluri utile, unificatoare și coerente în societate”. Gabriel Herea a mai completat că Tiberiu Moruz a fost unul dintre oamenii care și-au dedicat viața pentru a construi în această direcție, și mai  spune Șeful Biroului de Artă: „vedem în opera sa, din care o mică parte este pe simezele Muzeului Național al Bucovinei, că este un artist complet”.

„Tiberiu Moruz are un discurs curajos și vedem că el nu face compromisuri în compozițiile sale. Vedem în Tiberiu Moruz un potențial plastic care și-a dus menirea până la sfârșit, pentru că artistul, fie și până la 49 de ani, în grija sa de a-și împlini menirea, a întipărit discursul pe cartoane, pe foi de desen, pe pânză, pentru că zbuciumul său interior îi spunea că trebuie să facă acest lucru”, a concluzionat Gabriel Herea.

·        „Tiberiu Moruz este un artist care și-a creat un stil personal”

La vernisaj a fost prezentă și artista plastică Lucia Pușcașu, care l-a cunoscut bine pe Tiberiu Moruz, mai ales în perioada în care îi plăcea să picteze, după cum își amintește artista, „cu griurile și cu diferite nuanțe de alb”. Lucia Pușcașu a povestit că Tiberiu Moruz era un om tăcut, discret, un artist care a făcut multe portrete, dar și compoziții, grafică. „A avut o perioadă de culoare, a abordat și peisajul, și portretul, și compozițiile. (...) Vedem și portrete în creion, și în cărbune, în care artistul pune accent pe ochi, ochii putând însemna cunoaștere, lumină și întuneric... Din păcate, a plecat mult prea devreme. Însă a rămas un pictor al florilor, al compozițiilor, de esențializare, de anotimpuri, de rod. Tiberiu Moruz este un artist care și-a creat un stil personal”, a mai spus Lucia Pușcașu, care a adăugat că artistul a lăsat moștenire două fete talentate (Oana și Codruța, fiecare dintre ele având la rândul lor câte o fiică, ambele nepoate studiind artele), o soție talentată, Viorica Ana, cunoscută deja sucevenilor pentru talentul său ca pictor, dar și ca dascăl.

Viorica Ana Moruz s-a jertfit pe altarul frumosului, pictând, bucurând privirile oamenilor, dar formând generaţii şi generaţii de copii, astăzi, unii dintre ei, care au trecut prin „mâna dascălului”, devenind, la rândul lor, pictori, arhitecţi, restauratori etc.

·        „Mă bucur că încă o dată arta tatălui meu adună oameni iubitori de artă”

Viorica Ana Moruz, emoționată, dar și fericită că are familia și prietenii aproape, a rostit câteva cuvinte în fața publicului adunat la vernisaj: „Îmi pare rău că Tiberiu Moruz s-a dus atât de repede și nu a terminat ce a început. A făcut 6 ani de navetă, Suceava - București (la muzeu, la restaurare), și a renunțat la muzeu, a renunțat la București, pentru familie și pictură. A revenit la Suceava, fiind primul liber profesionist din Suceava, dintre artiști, urmat de Anca Parghel, și, din păcate, ambii plecați mult prea devreme. Fiecare dintre ei ar fi avut încă multe de spus în arta pe care o făcea. Nu există zi, lună, săptămână, în care să nu mă întâlnesc cu cineva, cu o cunoștință care l-a cunoscut pe Tiberiu și care să nu-mi spună ceva drag despre el, oameni care l-au iubit, l-au prețuit”.

Profesoara Oana Chilariu Moruz, artist plastic, una dintre cele două fiice ale artistului Tiberiu Moruz, a vorbit la vernisaj despre albumul de artă Tiberiu Moruz, mulțumind tuturor persoanelor implicate în realizarea acestuia, album care se poate achiziționa de la Muzeul de Istorie Suceava. Oana a vorbit și despre tatăl ei, pe care l-a pierdut la vârsta de 11 ani, dar care a lăsat suficient de multe amintiri în sufletul ei de copil. „Mă bucur că încă o dată arta tatălui meu adună oameni iubitori de artă. Printre acești oameni sunt prieteni, colegi de serviciu, oameni care l-au iubit și au apreciat arta lui, dar și mulți tineri. El reușește să ne readune pe toți. (...) Mă bucur că sunt aici alături de mama mea, de sora mea venită din Canada, împreună cu soțul ei, de nepoata Natalia, absolventă de artă plastică și design, de fiica mea, elevă a Colegiului de Artă Suceava, de toți cei care ați venit la această expoziție dedicată tatălui meu”, a completat Oana Chilariu Moruz.