Scriitoarea Angela Furtună a publicat recent fragmente din nuvela-eseu cu tehnici literare hibride intitulată „La apa cea repede a poveștilor Bucovinei mele” într-un nou proiect de referință al Uniunii Scriitorilor din România, inițiat și condus de eminenta scriitoare și profesoară universitară Irina Petraș (președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România).

Volumul colectiv recent ieșit de sub tipar se numește „Cum am devenit cititor/ cititoare - Cartea cărților copilăriei” (Editura Școala Ardeleană, Cluj, 2024) și va avea două prime lansări, întâi la Zilele Clujului, pe 18-19 mai 2024, apoi la FestLit Cluj, pe 13-14 iunie 2024.

La realizarea acestei opere literare de excelență, ne-a spus Angela Furtună, participă nume importante ale literelor românești contemporane, între care și regretatul Nicolae Manolescu (eminentă personalitate a României, plecată prematur la Domnul, pe 23 martie 2024), Simona Antonescu, Ioan-Pavel Azap, Balázs Imre József, Horia Bădescu, Ana Blandiana, Oana Boc,  Silvia Bodea Sălăjan,  Iulian Boldea, Ștefan Borbély, Ioana Bot, Gabriel Bota, Rodica Bretin,  Florica Bud,  Constantina Raveca Buleu, Dumitru Cerna, Paul Cernat, Ruxandra Cesereanu etc.

·        Enciclopedia mărturisitorilor

În această enciclopedie a mărturisitorilor, ne spune scriitoarea Angela Furtună, (autoarea a 15 volume de poezie, remarcate, premiate și cotate excelent de către critică și publicul educat și cult), fiecare autor este reprezentat de o creație literară (cu tentă memorialistică, ce povestește lucruri inedite despre izvoarele scrisului său, despre educație și despre cărțile care i-au determinat destinul), dar și de o fotografie a copilăriei, una a gloriei scrisului, precum și de un text olograf. „Fluierul pădurii se contopea cu șoaptele cuvintelor și cu sunetul pianului meu. Cărțile și cântecul mă purtau către Poema Românǎ, tema muzicală auzită la difuzorul din orașul de după război sau, mai târziu, la Radio Europa Liberă. La Suceava. Apoi la București, la Paris, la Düsseldorf sau Amsterdam. La un moment dat, nu mai răsunau munții din Frasin, nici glasul pădurii (a cărei mireasmă de rășinoase și paltin străbate la 47 de km), nici clopotele bisericii de lângă casă. Dar vibrează placa de bronz a pianinei mele berlineze Lübitz. Improvizând, după ora cu profesoara Nussbrauch. Îl salutam în inimă pe George Enescu, Jurjac de odinioarǎ. Poema română are ceva din atingerea norilor, într-o zi solemnă de pace petrecută în liniștea cimitirului de lângă râu, unde am sperat să-l întâlnesc pe bunicul patern rămas în Munți Tatra, pe străbunicul matern ce luptase pentru dezrobire alături de colonelul Ion Dașchevici sau pe unchiul Ion ce murise la Stalingrad ori pe cel rămas în bătălia de la Cotul Donului, după ce luptase alături cu Neagu Djuvara. Poema română a fost una dintre poveștile întemeietoare pentru mintea mea de copil, scrisă măreț, la fel ca Marea frescă și scenele ei istorice de la Ateneul Român. O parte a ei se numeşte <Adunarea poporului la petrecere>, cealaltǎ, <Poporul strâns în horǎ>. Ursul, lângă mine, cu Jurjac și Darclée, pe scaunul de catifea. Aici eram doar noi, printre zmei, haiduci, balauri și împărați. Noi, un popor mic și invizibil de jucării și de cărți pentru copii, dar în fond un neam nemuritor și profund de ființe ascunse sub răsăritul de lună deasupra colibei bunicilor”, mărturisește Angela Furtună, alături de alți mari scriitori români, în această fabuloasă carte a memoriilor, „în fapt un tezaur de artă, scriere și patriotism românesc, îngrijit cu sfințenie de către Irina Petraș sub egida Uniunii Scriitorilor din România”.