Drept bucurie şi recunoştinţă, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de colegii săi, dar şi faţă de publicul iubitor de artă, artista Marcela Larionescu şi-a dorit nespus de mult să înfăptuiască expoziţia „Oda bucuriei”, în sânul Galeriei „Ion Irimescu” din Suceava, la sfârşitul lunii iunie a.c.

Artista Marcela Larionescu este o persoană specială, care se bucură de instinct şi intuiţii, iar toată viaţa sa a avut doar ţeluri înalte şi proiecte ambiţioase, prin urmare avem prezentate în cadrul acestei expoziţii patru lucrări în premieră, dar şi câteva lucrări care au primit premii de excelenţă la nivel internaţional, artista fiind totodată cunoscută în Ucraina, Republica Moldova, Italia, Franţa, Germania şi Bulgaria.

Artista a reuşit să facă foarte multe lucruri practice în cariera sa, dar indiferent de ceea ce a făcut, ea a avut mereu nevoie de o hrană spirituală pentru a duce la bun sfârşit cu bine planurile creative. Prin urmare, întreaga creaţie a gravitat în jurul puterii divine, exemplul real fiind reprezentat şi în această expoziţie spectaculoasă, atât din punct de vedere al tehnicii şi al contemplării tradiţiei cu vibe-ul contemporan, cât şi din punctul de vedere al mesajului de un mare impact emoţional.

Marcela Larionescu s-a jucat în tehnica tapiseriei ghidând totul către harul lui Dumnezeu şi umanitate, către pământ, rodul pământului şi natură. În multe din lucrările sale pământul este punctul central de la care izvorăsc toate undele, acesta fiind un simbol arhetipal ce este mai curând asociat cu pântecul matern, e o stihie a fecundităţii şi regenerării.

De asemenea, artista ne dezvăluie „Cântecul iubirii” ca pe un testament lăsat posterităţii, un testament spiritual cu încărcătură filozofică ce ne determină să conştientizăm legătura adevărată a iubirii, a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi şi a iubirii părinţilor, bunicilor faţă de propriii lor copii. Compoziţia ni se dezvăluie ca un arbore genealogic stilizat, realizat cu mare trudă, migală şi răbdare, realizată într-o tehnică veche, cea a macrameului, tehnică învăţată de la vrednica sa mamă. O moştenire frumoasă pe care artista a cultivat-o cum a putut mai bine şi pe care o împărtăşeşte cu drag mai departe. La baza acestei creaţii stă o pildă biblică în care artista crede cu tărie, şi anume se spune că totul pe lumea asta are margini, doar poruncile lui Dumnezeu nu, că doar iubirea şi iertarea sunt infinite şi doar trăind astfel poţi simţi cu adevărat împlinire şi să înţelegi deplinătatea sensului vieţii.

Seria compoziţiilor se urmează neîntrerupt şi necesitatea exprimării conţinutului lăuntric a determinat-o pe artistă să găsească unitatea tuturor elementelor formale: punerea armonioasă a elementelor în compoziţie, construcţia şi acorduri potrivite de culoare. Prin stilul curat, delicat şi nobil al structurii tapiseriei, Marcela Larionescu reuşeşte să realizeze un sentiment de senină reculegere. Supleţea şi măiestria liniei o servesc admirabil să realizeze subiecte de tot felul, cu graţie liniară fermecătoare, împerecheate cu un rafinat modelaj al formelor.

Delia Ioana LEZIERIUC - critic de artă