Șofranul (Crocus stativus) a fost şi rămâne cel mai scump condiment din lume, considerat "aurul roşu" al gastronomiei, a cărui aromă, chiar şi în cantităţi infime, schimbă complet gustul unui preparat culinar.

Preţul său variază între 2.000 şi 10.000 lire/500g ceea ce îl face să fie nu numai cel mai preţios condiment, ci şi cel mai scump aliment, mai scump decât caviarul, carnea de vită Kob sau oţetul balsamic.

Se pare că există un singur soi de șofran, dar în funcție de zona geografică în care se cultivă, filamentele de șofran au gusturi și arome diferite. Iranul deţinea 96% din producţia globală de şofran, însă fiind un produs de mare preţ, care atrage dorinţa de câştig,"aurul roşu" a ajuns să fie astăzi cultivat în toate colţurile lumii.

În Europa, şofranul a fost introdus prin Spania, încă din secolul XIV, iar astăzi această ţară a ajuns să deţină 70% din piața mondială.

În România, şofranul se cultivă în mod excepţional, puţini fiind cei care își riscă investițiile într-o astfel de cultură. Costurile ridicate pentru înfiinţarea unei astfel de culturi şi lipsa surselor de informare cu privire la condițiile de cultură și vulnerabilitățile plantelor de șofran constituie adesea o piedică în demararea unei astfel de afaceri.

Însă cei care au riscat şi au îndrăznit au fost răsplătiţi pe deplin.

Prima plantaţie de şofran din România a luat fiinţă la iniţiativa Ligiei Suciu, o tânără din Ineu, județul Arad. Ideea ei de a cultiva ”aurul roșu” s-a născut din curiozitate și așa a ajuns să dețină 200 metri pătrați din grădina proprie cu plante de șofran.

“Am considerat șofranul o cultură foarte interesantă și când m-am apucat eu să cultiv această plantă nu am găsit pe nimeni de la care să pot cumpăra material săditor. Mi s-a părut curios că nimeni nu se încumetă să cultive acest condiment în condițiile în care am ajuns să cultivăm kiwi sau migdal, de ce nu am cultiva și șofran. M-am hotărât să fiu eu un deschizător de drumuri și pentru alții care încă nu au avut curaj să facă asta și, fără să știu dacă acestă plantă se poate aclimatiza la clima din România, mi-am luat inima în dinți și m-am apucat să cultiv șofran. Nu știam nici măcar dacă din bulbii plantați va ieși ceva sau dacă voi reuși să obțin producție”, declara aceasta.

Un alt temerar care a mizat pe profitul unei culturi de şofran este Vincent de Busson, un belgian stabilit in România de 13 ani, după ce a renunțat la o carieră militară.

Bulbii de șofran i-a adus din Belgia și i-a aclimatizat la condițiile de la noi din țară timp de patru ani. Prețul plătit pentru bulbi a fost unul considerabil, şi anume 17.000 de euro. Dar nu îi pare rău pentru că acum reușește să vândă șofranul în România, dar și în Belgia, la un preț mediu de 100 de lei gramul.

Deşi debutul a fost unul timid, pe o suprafaţă de 200 de metri pătrați, belgianul a ajuns astăzi să deţină o cultură pe 4.000 de metri pătrați, care îi aduce un profit de 22.000 de euro la hectar. ”Motivul principal pentru care am ales cultura de șofran este pentru că am căutat o cultură cu valoare de profit mare. Un alt motiv pentru care am ales cultura de șofran este costul de transport relativ mic față de valoarea mărfii”, povesteste fermierul de origine belgiană.

Cum se plantează şofranul

La înființarea unei culturi de șofran este foarte important solul în care alegeţi să înființaţi cultura. Este bine ca plantarea șofranului să se facă pe soluri pe care au fost cultivate înainte cereale păioase.

Pentru plantație, veți avea nevoie de un sol calcaros, bogat în humus și bine drenat, cu o valoare a PH -ului cuprinsă între 6 și 8. Bulbii trebuie plantați cel mai bine de la jumătatea lui august până la sfârșitul lui septembrie.

“Cei 700 de bulbi i-am plantat la mine în grădină, pe rânduri, la o adâncime de 8 cm și la o distanță relativ mare unii de alții. Este foarte important să alegi pentru plantarea șofranului un teren argilos sau silicos și trebuie să asiguri un drenaj bun al terenului. Înainte de plantare trebuie să uzi foarte bine solul, în acest fel planta beneficiază de o umiditate suficientă pentru a se putea prinde”, a precizat micul producător de șofran, despre pretențiile de cultură ale aurului roșu.

De asemenea, se recomandă plantarea bulbilor de șofran la începutul toamnei pentru a avea suficient timp să dezvolte o rădăcină rezistentă, până la intrarea în iarnă. “Sunt importante udarea culturii și plivirea ei de buruieni pe parcursul perioadei de vegetație. Înflorirea și recoltarea filamentelor se fac între lunile octombrie și noiembrie. Florile, din care se obține stigmatul, se culeg în primele ore ale dimineții sau seara, când sunt puțin mai închise. Se extrag manual cele trei filamente din interiorul florii, acordându-se o atenție deosebită petalelor”, a explicat cultivatoarea de șofran care este tehnologia de recoltare a șofranului.

Șofranul nu se tratează chimic, iar toate intervențiile asupra culturii trebuie executate manual.

www.antenasatelor.ro