Șampanie.Franţa şi Rusia au fost de acord să negocieze, începând cu octombrie 2021, pentru a rezolva o dispută cu privire la noua lege rusă care îi obligă pe producătorii de şampanie să îşi eticheteze băutura drept vin spumant, transmite Reuters, citat de historia.ro. Din iulie 2021, toţi furnizorii străini din Rusia trebuie să utilizeze descrierea „vin spumant” pe spatele sticlelor. Numai producătorii locali pot, însă, folosi eticheta „şampanskoie” - echivalentul rusesc al şampaniei. Na-ți-o frântă! Legea a indignat producătorii francezi de şampanie, care au oprit livrările către Rusia, şi a determinat guvernul francez să ameninţe cu o acţiune la Organizaţia Mondială a Comerţului. Ministrul francez al Agriculturii a afirmat că a căzut de acord cu rușii să lucreze în vederea unei soluţii pentru această problemă. Iată că „expansionismul” tipic rusesc se manifestă și în domeniul unui produs, unei mărci, indubitabil franceză! Probabil că rușii se „bazează” pe faptul că tot ei au inventat – se zice – un alt termen tipic francez, „bistro”: soldații țariști însetați (o fi un pleonasm? probabil!) ce au invadat Parisul la începutul sec. XIX cereau, în restaurante, să fie „bîstro” (repede) serviți cu șampanie (pe care o desfăceau, rapid, cu o măiestrită lovitură de sabie). Tot ei, aflând că plata finală a consumației se făcea prin numărarea sticlelor goale de pe mese, le ascundeau, discret, în ranițele lor cazone. „Off... rușii ăștia!”, parcă așa suna replica finală din textul unei melodii („Rasputin”?) formației Bonney M...

Troțki.26/V. 2017. Coșbuc: ”Dar eu, eu o să le spun odată adevărul! Că-s, mila Domnului, om independent. Condeiul – adecă mai bine zis creionul, fiindcă eu scriu numai cu creionul – și hârtia știu că nu mi le-a lua nimeni! – Războiul mai poate dura vreo 4-5 ani și nu-i exclus ca România să mai intre o dată în acțiune. Troțki? Un jidan care mi-a rămas dator cu 5 lei, de pe vremea când petrecea în casa lui Gherea”. Îi spun bădiei Coșbuc cât de bine ne-a vorbit Sextil Pușcariu despre sentimentele nobile ale urgisitului de Gherea. Lucru pe care și Coșbuc îl confirmă: „Dar nimeni n-a izbutit să lămurească de se ține jidan sau creștin jupânul Gherea? Cât despre termenii călduroși ai lui Pușcariu, mă tem să nu fi fost ei altceva decât un ecou al afecțiunii ce-o prinsese Sextilică pentru fetișcana lui Gherea. O cam plăcea Sextil și ea, unde-l vedea cu nasul coroiat, încă nu prea zicea ba!” (Lecca Morariu, Jurnal 1909-1919)

Rezoluție.”Bărbatul urât: Foicică de năut, / lele, lele, / de ți-e bărbatul urât, / ia pământ / de la mormânt / și-i presară-n așternut, / să se scoale surd și mut. / Pune-i la cap un dovleac / să nu-și mai găsească leac / la picioare ițele / să-i ia dracul mințile.” (”Cântece de lume”)

Trădare.(Dintr-un posibil serial publicistic: ”Arta trădării fratelui, la români”) În 1898, I.G. Valentineanu, fostul șef al Siguranței Statului, i-a prezentat - enumerat, de fapt – astfel, pe „conspiratorii militari” ce au complotat împotriva lui Al.I. Cuza: - Colonel Haralambie, astăzi general pensionar; - colonelul Dimitrie Cretzulescu, mort, devenit general; - colonel T. Călinescu, general în retragere; - maiorul D. Lecca, mort ca general; - căpitan Lipoianu, astăzi colonel în retragere; - căpitanul Mălinescu, mort prin sinucidere; - căpitan Pilat, astăzi general-comandant; - căpitan Handoca, astăzi major în retragere; - colonel Berindei, astăzi general, fost ministru de resbel; - căpitan Costescu, mort ca (și) colonel; - căpitan Candiano Popescu (ăsta-i ăla cu ”Republica de la Ploiești” – n.a.), azi e general aghiotant al regelui Carol. I.G. Valentineanu avea să scrie că: „în istoria națiunei române, numele lui Alexandru Ioan Cuza va ocupa una din paginile cele mai frumoase și se va cita alături cu al Domnilor mari cari au ilustrat țara și Domnia Română. Cuza a fost un Domn mare. Meritele pentru patrie și românism îi asigură gloria și nemurirea”. Ce folos...

Burlaci.1. - Să știi, Dorina, că noul nostru coleg este burlac. - De unde știi? - Păi, tu nu vezi că în fiecare dimineață vine la serviciu din altă direcție? 2. Doi burlaci stau de vorbă: - Doresc să mă căsătoresc cu o domnișoară care să aibă acele calități care îmi lipsesc mie. - Nimic mai ușor, doar se găsesc destule femei frumoase și inteligente! 3. În preajma Sfântului Valentin, un burlac intră într-un magazin cu felicitări. - Vreau ceva potrivit pentru prietena mea. - Uitați-vă, această felicitare e potrivită: „Singurei fete pe care am iubit-o vreodată!” -  Excelent! Dați-mi vreo zece bucăți! 4. I-a plăcut lui Ghiță petrecerea burlacilor?  - I-a plăcut așa de mult, că a doua zi a declarat că nu mai vrea să se însoare. 5. Cele mai multe lucruri despre femei nu le știu bărbații căsătoriți, ci burlacii. Cum așa? Dacă nu le-ar fi știut, erau și ei căsătoriți! 6. Discuție între doi burlaci: - Știi, o relație e ca o partidă de cărți. Dacă n-ai parteneră bună, măcar mână bună să ai...

Femeie.”O femeie iubită, intrând pentru prima oară în odaia unui bărbat, e un miracol de împrimăvărare. Dar câte femei n-au intrat în odaia unui bărbat şi câte nu vor mai intra! Prea multe buchete de flori au fost în odaia bărbatului culoarea de întâmpinare şi gestul ei. De prea multe ori inima a bătut în preajma sosirii, pe când ochii priveau pe fereastră şi pasul neliniştit alerga. De prea multe ori prezenţa prelungită a acelei femei a fost simbolul umilitor al saţului trupesc. Şi-ncetul cu încetul, femeia iubită nu mai intră în inima bărbatului, ci numai în patul său.” (Ionel Teodoreanu)

Hakarl (Islanda). Rechinul putrezit poate părea dezgustător, însă, dacă rechinul din Groenlanda ar fi mâncat proaspăt ar fi otrăvitor. Atunci când rechinul fermentează și se descompune, peștele devine comestibil și dacă poți să treci peste mirosul de amoniac amestecat cu gust de pește, poți să încerci această delicatesă islandeză. Cei mai mulți vizitatori, la prima încercare, au tendința să vomite, însă îți recomandăm să însoțești peștele cu o băutură locală. Islandezii pot să mănânce tot anul Hakarl, iar peștele putred este stocat, ambalat în vid și disponibil în magazinele locale și supermarketuri, fiind încă unul dintre cele mai ciudate preparate culinare din lume.