Musafiri. Scoţi vişinată, vor şi vin / Şi ţuică-ar bea, câte-o cinzeacă, / Cer unii bere, alţii vin... / Şi nu mai pleacă. (G. Petrone)

Biblice. – Ce-ai făcut, omul lui Dumnezeu? Soţia ta e aproape desfigurată! Ştii că te paşte o pedeapsă gravă? – Am prins-o în flagrant delict: mă înşela! – Şi de ce trebuia să fii atât de crud? N-o poţi ierta? Şi Hristos a iertat-o pe femeia aceea, păcătoasă! – Da, știu și eu Biblia... dar aceea nu era soţia lui!

Câștig. – Ce blană splendidă ai! Cât te-a costat? – Un simplu sărut! – Pe care i l-ai dat soţului? – Nu. Pe care i l-a dat el fetei din casă…

De-ale avocaților. Mare-i grădina Ta, Doamne! Cele ce urmează sunt extrase dintr-o carte intitulată Disorder in the American Courts. Toate dialogurile sunt reale, fiind consemnate în cursul diferitelor procese judecate în SUA și reprezintă – oricât ar părea de incredibil – replici adevărate, spuse în timpul proceselor. Avocatul (abreviat în continuare Av., pentru economie de spațiu): Această astenie gravă vă afectează memoria? Martorul (abreviat mai jos M.): Da. Av.: - În ce fel vă afectează memoria? M.: - Uit! Av.: - Uitați? Ne puteți da un exemplu de ceva pe care l-ați uitat? Av.: - Doctore, e adevărat că dacă o persoană moare în somn ea nu-și va da seama de treaba asta până a doua zi dimineața? M.: - E adevărat că dumneata chiar ai trecut examenul de barou? Av.: - Fiul cel tânăr, cel de douăzeci de ani, ce vârstă are? M.: - Are 20, cam... ca și IQ-ul dumneavoastră. Av.: - Deci, data conceperii (bebelușului) a fost 8 august? M.: - Da. Avocatul: - Și ce făceați dumneavoastră atunci? Martorul: - Cam ce credeți că făceam? Av.: Ea avea trei copii, așa e? M.: Da. Av.: Câți din ei erau băieți? M.: Nici unul. Av.: - Era vreunul din copii fată? M.: - Onorată Curte, cred că am nevoie urgentă de un alt avocat. Pot să-mi iau un alt avocat? Av.: Cum s-a încheiat primul dumneavoastră mariaj? M.: Prin moarte. Av.:-  Și prin moartea cui s-a încheiat? M.: Încercați să ghiciți! Av.: - Puteți descrie individul? M.: - Cam de înălțime medie… și purta barbă. Av.: - Era bărbat sau femeie? Martorul: - În afară de cazul în care era vreun circ în oraș, aș merge pe varianta bărbat. Av.: - Doctore, câte din autopsiile pe care le-ai făcut au fost pe oameni morți? M.: - Toate. Cei încă vii… se zbat prea mult la autopsie! Av.: - Toate răspunsurile dumneavoastră trebuie să fie orale. Bine? La ce școală ați fost? M.: - Orale! Av.: - Așadar, în acea seară, când v-ați întors beat acasă și cu urme de ruj de buze pe gât, i-ați aplicat soției – citez – două zdravene perechi de palme. Ați putea să ne arătați aici cum s-au petrecut lucrurile? M.: - Cu mare plăcere! Av.: - Vă amintiți la ce oră ați examinat trupul? M.: - Autopsia a început la ora 8.30 p.m. Av.: - Și dl Benton era mort în acel moment? M.: - Dacă nu, în mod sigur a fost până am terminat autopsia. Av.: - Ești calificat să dai o mostră de urină? M.: - Dar dumneata chiar ești calificat să pui asemenea întrebări? Av.: - Așadar, recunoașteți că ați fost surprins de către dl Johnson în pielea goală în dormitorul său conjugal împreună cu soția lui? M.: - Da. Av.: - Și ce făceați acolo? M.: - Ghici! Av.: - Stimată doamnă Bernstein, îmi face plăcere să vă comunic că ați câștigat procesul de succesiune intentat împotriva tinerei amante a regretatului dumneavoastră soț, cea pentru care vă părăsise cu cinci ani înainte de a-și da obștescul sfârșit. De astăzi, casa cu nouă camere și trei băi, domeniul aferent de trei hectare, precum și cele zece milioane de dolari rămase în contul răposatului vă aparțin. Aș mai avea o singură întrebare: nu aveți de gând să vă refaceți viața? Eu, de pildă, sunt tot evreu, văduv și, bonus, v-aș asigura asistență juridică gratuită în cazul decesului unuia dintre noi. Av.: - Doctore, înainte să faci autopsia, ai căutat să vezi dacă dl Hart mai avea puls? M.: - Nu. Av.: - Ai controlat tensiunea? M.: - Nu. Av.: - Ai verificat dacă mai respiră? M.: - Nu. Av.: - Deci e posibil ca pacientul să fi fost încă viu atunci când ai început autopsia? M.: - Nu. Av.: - Cum poți fi sigur, doctore? M.: - Pentru că creierul lui stătea pe o tăviță pe biroul meu. Av.: - Înțeleg, dar nu ar fi putut, totuși, ca pacientul să fie viu, în ciuda acestui lucru? M.: - Ba da, e posibil să fi fost încă viu și – mai mult – să practice și azi avocatura, chiar lipsit complet de creier!

Bubulina: – Domnule doctor, nu știu ce să fac pentru că soțul meu nu se mai apropie de mine de mai multă vreme.– Ați încercat cu viagra? Dacă nu, cumpărați și puneți-o în cafea, de exemplu. După câteva zile, femeia se duce din nou la doctor care o întreabă cum a fost.– Păi cum să fie, domnule doctor? S-a purtat ca un sălbatic. A rupt hainele de pe mine, m-a urcat pe masă și m-a făcut harcea-parcea. – Și n-a fost bine? – Ba da, dar acum ne este rușine să ne mai ducem la McDonalds.

Sacrificiu. Doi bătrâni stau de vorbă: – Când eram tânăr, o fetişcană superbă era pe punctul de a-şi sacrifica viaţa pentru mine! – Cum aşa? – Da… Am cerut-o în căsătorie şi mi-a spus că, decât să se mărite cu mine, mai bine se aruncă înaintea trenului.

Cine scutură roua? ”- Cine scutură roua? /- Feciorii dimineaţa / Când se-ntorc de la mândra. / Roua trebe scuturată / Şi mândruţa sărutată.” (culegător: Gheorghe Gh. Pop, Poienile Glodului, Ţara Maramureşului)

Iubire şi rai. ”Iubire şi rai / Ai, hai şi iară hai / Am plecat să merg la rai / Cu căruţa cu doi cai. / Mă-ntâlnii cu mândra-n plai, / Mă scăpai de-o sărutai / Ş-am gătat de mărs la rai” (culegător: Ilie Godja, Valea Stejarului. Ţara Maramureşului)

U.E. O „poveste” plină de tâlcuri. „Vremea este mohorâtă într-un mic orășel din Irlanda. Plouă, e frig, toate străzile sunt pustii. Nu doar vremea, ci și vremurile par ostile: afacerile la pământ, lumea trăiește de pe o zi pe alta. Dar, (ca) din ceață apare un turist german care se oprește la singurul han din localitate: aș vrea să înnoptez aici, dar aș vrea să vizitez, întâi, camerele. Drept gaj, neamțul – corect! – depune o bancnotă de 100 de euro. Uauu, ce noroc, își zice hangiul! Imediat, fuge la măcelar și-i plătește datoria cu banii neamțului. Măcelarul ia banii și îl plătește pe țăranul furnizor. Țăranul ia cei 100 de euro și își plătește, la cârciumă, consumația făcută pe credit. Cârciumarul ia banii și – milos – îi dă prostituatei de la bar, pentru că și ea, biata, a avut zile (și nopți) grele după ce a oferit plăceri pe credit! Femeia fuge la han și își plătește o parte din datoria la cazare. Hangiul așază bancnota de 100 de euro (mă rog, lire, pentru eternii cârcotași) pe tejghea. Moment în care apare germanul care cere gajul înapoi și pleacă pentru că nu i-a plăcut nicio cameră. Așadar: 1. Nimeni nu a promis nimic. 2. Nimeni nu a câștigat nimic. 3. Cu toate astea, toți participanții au scăpat, aparent, de datorii și toți privesc cu optimism spre viitor. Concluzie: tocmai ați aflat cum funcționează așa-zisul „pachet salvator” al UE!

Cialis. Mr. Albert Cialis, un englez oarecare (contabil la pensie!), şi cei 11 membri ai familiei lui, au dat în judecată firma care a lansat „pastila de putut”, acel hap ce concurează, cu succes, Viagra. „Lumea îşi va bate joc de noi – acuză <moş Cialis> (ăsta o fi un paradox ori un pleonasm?). Mersul la şcoală va deveni un coşmar zilnic pentru nepoţii mei: dvs. v-ar plăcea să fiţi familia Viagra!?” Mda, logic argument... Producătorul s-a apărat dovedind că numele e inspirat de expresia engleză „the Sky’s the limit” (un soi de „al 7-lea cer”), dar a preferat cuvântul – cum altfel? – francez „ciel” pentru „cer”. Dl Cialis a pierdut procesul cu puternica multinaţională (dar se pare că a primit un bonus suficient ca să nu facă recurs...)

Un vals pentru eternitate. ”O să leșini în timpul unui vals / Și-o să te-ntind pe-o canapea și-o să-ți descalț / Piciorul fin și-o să-ți desfac corsetul / Și sânii ți-i voi pălmui pe-ncetul / Până ce ochii mari o să-i deschizi / Privindu-mă cu ochii tăi avizi / Fără să știi o clipă cine sunt / Și dacă ești în cer sau pe pământ / Iar eu o să-ți descleșt frageda gură, / Turnând într-însa doar o picătură / Din vechile șampanii de la gheață / Ca să-mi revii mai aprigă în brațe, / Cu sânii goi și numai în ciorapi, / Spre a ne face visători de cap...” (Emil Brumaru)

Balzac despre iubire și căsătorie. ”Un amant o învață pe femeie tot ce soțul ei i-a ascuns”. ”Este mai ușor să fii amant decât soț, pentru că este mai greu să fii spiritual în fiecare zi, decât să-i spui ei lucruri frumoase, din când în când, pe ascuns”. ”O soție este pentru soțul ei ceea ce el a făcut din ea”. ”Patul este cheia căsniciei”. ”Un soț nu ar trebui să adoarmă primul sau să se trezească ultimul”.