Primul focar de pestă porcină africană a fost confirmat în România, într-o gopodărie din municipiul Satu Mare, la începutul acestei luni.

În acest context, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Suceava a elaborat un material informativ cu privire la pesta porcină africană, reprezentanții instituției făcând o serie de recomandări crescătorilor de porcine.

Pesta porcină africană este o boală a porcinelor domestice şi sălbatice, mortală pentru porcii care se îmbolnăvesc. Pentru această boală nu există vaccin, singura cale de a feri animalele fiind respectarea unor măsuri de protecţie la venirea în contact cu animalele sănătoase.

Pentru a proteja porcii de această boală, proprietarii de animale nu trebuie să intre în adăposturile unde cresc porcii, cu încălţămintea şi hainele cu care au umblat pe stradă; „este recomandat chiar ca, pentru dezinfecţia la intrarea în adăpost, să puneţi o tăviţă cu paie îmbibate cu o soluţie slabă de sodă caustică”, transmite DSVSA.

Specialiștii recomandă ca porcii să fie crescuți doar în spaţii îngradite, fără posibilitatea de a veni în contact cu porci străini, cu porci mistreţi sau cu proprietari străini care deţin porci domestici.

Porcii nu trebuie hrăniţi cu resturi alimentare, iar dacă există vânători în famile care aduc carne de mistreţ, sub nicio formă nu trebuie dat porcilor apa provenită de la spălarea cărnii sau resturi de carne.

”Nu scoateţi scroafele sau vierii din exploataţie, în scopul montei cu animale din altă exploataţie. Nu cumpăraţi purcei din locuri necunoscute, fără a fi identificaţi (cu crotalie) şi fără certificat sanitar veterinar de sănătate eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit. Nu folosiţi în hrana animalelor iarbă culeasă de pe câmp, pentru că ar fi putut să vină în contact cu porci mistreţi bolnavi”, recomandă Direcția Sanitar Veterinară.

Reprezentanții instituției spun că nu există semne clare care să indice boala, semnele pot fi atribuite şi altor boli. Dar se pot observa la porcii bolnavi semne ca: moarte rapidă, intervenită într-un timp extrem de scurt; temperatură foarte ridicată (40,5 – 42◦C) şi stare febrilă; roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdomenului şi pieptului; lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers; vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi.