Publicistul, scriitorul, traducătorul, muzeograful și cercetătorul Eugen Dimitriu, a plecat dintre noi joi, 2 iulie 2020. Cetățean de onoare al Municipiului Făltceni și membru al Uniunii Scriitorilor din România, el este și Ctitorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni.

Acesta s-a remarcat prin scrierile sale, publicând: „Ştiinţa în Bucovina” I, II (1984, 1985), „S. Fl. Marian şi corespondenţii săi” (1991), „Lovineştii” (2001), „Oraşul muzelor” (2002), „Cazabanii; O cronică de familie” (2004), „Lumini fălticenene” (2010), „Lumini bucovinene” (2012).

Vestea decesului său a fost dată de către artistul plastic Constantin Severin:

“A plecat discret și pe neașteptate într-o lume mai bună cel mai în vârstă prieten al meu, maestrul EUGEN DIMITRIU (ar fi împlinit 97 de ani pe 1 octombrie 2020), ULTIMUL GENTLEMAN DIN FLORENȚA NORDULUI, cum îl numeam în prefața la prima carte pe care i-am îngrijit-o, LOVINEȘTII. A urmat colaborarea la alte două cărți importante, ORAȘUL MUZELOR și CAZABANII. O CRONICĂ DE FAMILIE (o capodoperă dedicată celei mai importante dinastii culturale a României, cu ramificații în alte două țări-prietene, Franța și Italia). Nu a mai apucat să citească ultimul număr al revistei trilingve 3R (Rădăcini/Racines/Radici), revista FAMILIEI CAZABAN fondată de distinsa doamnă Olimpia Coroamă.

Am crezut din tot sufletul că îl vom sărbători pe maestrul EUGEN DIMITRIU la împlinirea vârstei de 100 de ani, cu toate onorurile cuvenite celui mai important istoric al culturii din Bucovina și într-o perioadă istorică mai fastă, nu atât de sumbră”.

Tot Constantin Severin a prezentat un fragment dintr-un portret pe care i l-a realizat în prefața la cartea LOVINEȘTII (2001):

„Un autor de o erudiție și o noblețe sufletească aproape ireale, ieșit parcă din ficțiunile lui J.L. Borges, este Eugen Dimitriu din Suceava. Traducător, muzeograf, cercetător și publicist preocupat de istorie culturală și literară, el se încăpățânează de câteva decenii să demonstreze, cu unele argumente incontestabile, că dulcele târg al Fălticenilor a fost, la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima parte a veacului al XX-lea, o veritabilă Florență a nordului. Dotat cu o răbdare de călugăr benedictin și cu un inefabil impuls interior, Eugen Dimitriu a strâns și a identificat în decursul timpului mărturii, documente, scrisori și fotografii de patrimoniu despre circa 500 de personalități ale culturii și științei provenite din zona Fălticeni, sau care au avut tangență cu acest loc magic al spiritualității românești. Așa a devenit treptat, printr-un straniu proces de osmoză, parcă însăși memoria culturală vie a Fălticenilor, reținând momente majore sau amănunte uluitoare cu valoare simbolică sau poetică, precum acel fluture viu colorat de pe sicriul lui Horia Lovinescu, la slujba de înmormântare”.

Dumnezeu să-l aibă în pază!