Oficiul Român pentru Adopţii (ORA) a pus în dezbatere publică, în 3 decembrie 2009, un proiect de act normativ de modificare a Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, care va deschide parţial adopţia internaţională cu copii români, în sensul ca aceasta va fi permisă doar cetăţenilor români stabiliţi în străinătate.

Proiectul de act normativ, care urmează să intre în procesul de avizare, nu face nicio referire la posibilitatea adoptării de copii români de către cetăţeni străini, lucru cerut în repetate rânduri de către oficiali europeni sau organizaţii nonguvernamentale internaţionale, imediat după instituirea, în 2001, a moratoriului asupra adopţiilor internaţionale.

Suspendarea adopţiilor a fost urmarea a două decizii ale Comitetului Român pentru Adopţii (CRA), întărite apoi prin Ordonanţa de Urgenţă a Executivului de la Bucureşti, în 8 octombrie 2001.

Decizia de suspendare a fost argumentată prin faptul că sistemul introdus în 1997 permitea apariţia unor abuzuri, în baza unor criterii neclare, prea multe organizaţii, respectiv 110, fiind acreditate să intermedieze adopţii internaţionale, pentru care percepeau taxe între 3.000 şi 30.000 de dolari, sume imposibil de controlat.

Această decizie a stârnit însă un val de nemulţumiri pe plan internaţional, care au dus la criticarea autorităţilor române.

După aproximativ cinci ani de la intrarea în vigoare a Legii 273 privind regimul juridic al adopţiei, prin care a fost interzisă adopţia internaţională în România, ORA a iniţiat proiectul de act normativ prin care ar urma să fie aduse modificări în domeniul adopţiei, dar şi un memorandum privind redeschiderea adopţiei internaţionale, care însă nu a fost asumat de Guvern.

Memorandumul, singurul document iniţiat de autorităţile române privind redeschiderea adopţiei internaţionale de la intrarea în vigoare, în 2005, a Legii 273, prevedea că se putea recurge la măsura adopţiei internaţionale doar în cazurile în care adopţia naţională a eşuat în rânduri repetate, în astfel de situaţii fiind, de obicei, copii mai mari de şase ani, copii aparţinând unor minorităţi etnice sau cei cu probleme medicale grave.

Propunerea iniţiată de ORA, refuzată de către Guvern, stabilea că adopţia internaţională s-ar fi făcut în strânsă corelaţie cu "crearea unui cadru riguros de derulare a adopţiilor internaţionale care să confere garanţii ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului şi sub controlul strict al instituţiilor de specialitate ale statului".

Astfel, pentru a evita crearea unor noi suspiciuni cu privire la derularea procedurilor de adopţie între ţări, precum şi pentru a asigura garanţii ferme de realizare a acestora numai în cazuri justificate de interesul superior al copilului, ORA dorea ca în adopţiile internaţionale procedurile judiciare să fie exclusiv în competenţa instanţelor judecătoreşti, iar cele administrative, de instrumentare a cazurilor, numai în competenţa sa.

La scurt timp de la elaborarea documentului, Guvernul a anunţat că memorandumul iniţiat de ORA privind redeschiderea adopţiilor internaţionale reprezintă un punct de vedere al acestei instituţii, dar nu este însuşit de Cabinetul Boc. Executivul preciza atunci că primul ministru consideră că actuala legislaţie în domeniul adopţiilor internaţionale este în conformitate cu legislaţia internaţională şi cu standardele europene, astfel încât singura iniţiativă luată de autorităţile române privind redeschiderea adopţiei internaţionale, după ani de zile de la interzicerea ei prin lege, a rămas doar la stadiul de intenţie.

Interesul oficialilor europeni şi al organizaţiilor neguvernamentale străine pentru copiii români adoptabili rămâne însă la fel de mare, continuând să provoace dezbateri pe marginea acestui subiect şi chiar o posibilă sancţionare a României, conform articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene, cerută de iniţiatorii petiţiei ce va fi dezbătută luni, în Parlamentul European.