O carte pe zi: „Pierduți în cartierul spaniol”

Autor: Heddi Goodrich

Traducător: Elena Bănică

Apariție: 2021

Nr. pagini: 488

Editura: RAO

Descriere

Heddi studiază la Facultatea de Litere a Universității Orientale. Este americancă. Pietro studiază geografia. Este italian. Ea este săraca și nomadă. El este bogat și tradiționalist. Amândoi sunt pierduți într-un oraș dens, plin de istorie și de viață: Napoli! Este dragoste la prima vedere. O dragoste complicată și profundă, care îi pune la încercare în toate modurile pe tinerii boemi. În adâncul galeriilor de sub oraș, dar și pe culmile Vezuviului. Cartierul Spaniol este deopotriva un labirint atrăgător și un păpușar care conduce o scenă de iubire. Heddi Goodrich are curajul să povestească o parte din propria dragoste studențească, pe care mulți dintre cititori au trăit-o.

Ce spun criticii

“Uitați de Elena Ferrante! În acest roman, Napoli este încântător, hypnotic, descris cu iubire și nostalgie.” (Daniele Bresciani, Il Messaggero)

“Imposibilitatea de a părăsi un oraș care își urmărește proprii copii.” (Il foglio)

“Napoli, văzut prin ochii unei străine care, surprinzător, i-a găsit cea mai autentică voce.” (Corriere della Sera)

“O poveste care este o declarație de dragoste pentru Napoli, deloc previzibilă, puternică și autentică, tocmai pentru că vine dintr-o privire străină ce nu este deloc intimidată de vârsta și adesea dificila înțelegere a orașului.” (La republica)

Frânturi din „Pierduți în cartierul spaniol”

“În Cartierul Spaniol există un fel de ierarhie a curților. La etajul șase sau șapte avem parte de un surplus de soare, de priveliști panoramice și uneori de o briză marină. De la înălțimea aceea, anarhia de străduțe părea deseori foarte îndepărtată. Acele o sută șaizeci și opt de trepte erau în același timp o probă de supraviețuire pentru cei mai puternici și Marele Zid Chinezesc al nostru.

Dar, deja la etajul trei, pentru a nu mai vorbi de etajul doi – sau Doamne ferește, de primul -, te simțeai ca într-un castel din cărți de joc.”

“Sunt un incapabil, am avut mereu încredere în instinctul meu, care este fals, trădător și idiot. Dar, acum câțiva ani, am făcut cea mai mare greșeală din viața mea, irecuperabilă, inexplicabilă, inimaginabilă. “