„Gura Humorului”

Orăşelul Gura Humorului zace într-o vale binecuvântată de natură cu toate frumuseţile ei încântătoare. O vale aşedată la coasta Carpaţilor răsăriteni este vatra centrală a acestui oraş. Această vale este închisă din partea sudică şi nordică de munţii Carpaţilor, grupaţi în şire lungi cu coame gigantice. Coastele lor sunt peste tot acoperite cu păduri mândre şi dese. Înspre apus, valea Humorului, urmărind râuleţul Moldovei, devine din ce în ce tot mai strâmtă şi se pierde cu totul în sânul Carpaţilor azurii”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul VI, nr. 55, Cernăuţi, Iulie 1896.

 

„Brigada forestieră”

Calea ferată forestieră însoţeşte şoseaua pînă la poalele muntelui ce se ridică semeţ în faţa noastră. Acolo sus, în inima pădurii, se află împrăştiaţi oamenii brigăzii forestiere. Un drumuşor de acces, terminat nu de mult, urcă anevoie pe panta înclinată a muntelui pînă la un luminiş unde stive de lemn sortat de oamenii din brigadă aşteaptă să fie transportate cu autoremorcile în vale. Ţiuitul drujbei, trosnetul din încheieturi a arborilor, pocnetul topoarelor care cepuiesc şi cojesc, geamătul autoremorcilor care transportă lemnul pe drumul de acces croit prin pădure, toate se îmbină cu strigătele corhănitorilor şi fasonatorilor. Nu este de loc uşor să lucrezi aici, la transportatul lemnului pe un drum atît de îngust şi prăpăstios. Pe calea ferată forestieră, lemnul doborît de mîinile acestor oameni harnici călătoreşte spre dimensiunile lui viitoare pe care le va primi la combinatul de celuloză din lunca Sucevei sau în alte colţuri ale ţării”.

„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5138, Suceava, Iunie 1964.