„Electrificarea comunei”

Pentru toţi ţăranii muncitori din Vereşti s-au deschis perspective din ce în ce mai mari. În frunte cu comuniştii, ei au început să pregătească electrificarea comunei. Prin voinţa lor, prin muncă sîrguincioasă, s-a realizat şi acest lucru. Şcoala, localul sfatului popular, cooperativa, căminul cultural şi multe case sînt iluminate electric. Nu-i mult timp de cînd la noi s-a întins reţeaua de radioficare. Peste 150 de difuzoare sînt instalate în casele din satele Vereşti şi Hancea”.

„Zori Noi”, Anul IX, nr. 2271, Suceava, Martie 1955.

„<Capitalul> de neîncredere”

„În viaţa social-politică transformările nu se petrec ca-n basme; nimeni nu are bagheta magică prin care, cît ai clipi din ochi, ceea ce a fost se transformă în ceea ce am vrea să fie. Nimeni nu ne poate trece pe braţe pe celălalt mal al rîului, acolo unde, dintr-o poziţie economică stabilă, am avea şansa să privim cu detaşare, ca pe o amintire, criza economică, socială, morală şi politică în care ne zbatem. În schimb, oricine ne poate promite orice; pentru că nu avem nimic, ni se poate oferi totul. Paradoxul acestei perioade stă în faptul că numărătoarea începe de la 5, ca şi cum socotirea primelor cifre ar fi treaba altcuiva, de pe o altă planetă. Mai puţin metaforic vorbind, majoritatea programelor politice pe care ne-a fost dat să le cunoaştem se referă cu predilecţie la ce va fi după, lăsînd într-un con de umbră cum vom ajunge la acel după. Ori problema esenţială a momentului actual este aceea a modalităţilor de trecere de la o etapă de criză şi tensiune, la una de funcţionare şi echilibru”.

„Adevărul” (cotidian independent), Anul I, nr. 57, Vineri 2 martie 1990.