Cu fiecare dintre cei

de care moartea ne desparte,

 plecăm şi noi lăsând o parte

 în fiecare dintre ei…

În acest neaşteptat şi friguros autumnal, s-a mutat la Domnu’, la 89 de ani (şi mai bine!)… Doamna Trandafir.

Augustă, imperială ca o… venerabilă rigă a Albionului, demnă până la amănunt, Dăscăliţă pursânge, unde ingredientele meseriei nobile s-au adunat, generos, la ele acasă: Rigoare, Autoritate, Dedicaţie şi Har, Dragoste, cât încape.

O viaţă plină cât (aproape) un centenar.

Grădinar iscusit pe câmpiile mănoase ale luminii şi înţelepciunii, Rodica ALEXANDRU, printre altele şi primul director, la genul feminin, al faimosului liceu ştefanian.

A fost odată ca niciodată!

Da, mă fericesc că m-am petrecut însumi prin şcoala pe care a păstorit-o cu severă blândeţe, cu iscusit meşteşug pedagogic, cu măiestrie şi dar ales.

Cu negrăită Excelenţă!

Da, mă felicit că şcoala din epoca Alexandru (să fi fost vreo trei cincinale de directorat) a făcut din noi (ceea ce trebuia să facă) nu animale, ci catedrale (de aici şi numele de catedră!?).

Om în toată puterea cuvântului, înţelept şi luminat cu asupra de măsură, Rodica ALEXANDRU şi-a disipat învăţătura şi anvergura, în pretutindenea zărilor, prin învăţăcei, purtători acum, cu miile, de cuvânt şi de imagine. Stele făclii!

Şcoala va rămâne pentru noi, pentru totdeauna ceea ce ne-a şi învăţat. Că…

Omul este măsura tuturor lucrurilor, nimic nu este mai frumos decât corpul său, nimic nu este mai îndemânatic decât mâna sa, nimic mai subtil decât spiritul său.

Aşadar.

Gaudeamus igitur!

Cum ar veni…

Să nu plângem că ne despărţim, să ne bucurăm c-am fost împreună…

Cu drag nespus, cu negrăită admiraţie,

Dumi Brad