Profesorii au început să se adune după ora 9.30 în faţa Guvernului, la început venind cei de la Federaţia "Spiru Haret", astfel că toată Piaţa Victoriei devenise galbenă, astfel cum erau vestele sindicaliştilor. Liderii acestei federaţii purtau chiar şi cravate galbene cu o caricatură a ministrului Daniel Funeriu.

Spre ora 11.00, când era programat să înceapă mitingul, au mai venit şi câteva sute de cadre didactice de la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia "Alma Mater" şi Federaţia Educaţiei Naţionale (FEN), astfel că Piaţa nu mai era monocoloră, căpătând şi nuanţe de albastru şi negru "trist", culoarea vestelor FEN.

Cadrele didactice au adus cu ei şi o mascotă a ministrului Daniel Funeriu, care în opinia lor, este un samurai care le "taie" din drepturi, i-au scris acestuia poezii şi rugi, i-au şi cântat chiar în faţa Ministerului Educaţiei..."ăia hoţi, ăştia hoţi...".

Chiar dacă, în faţa presei, liderii sindicali îndemnau profesorii la unitate, această unitate cam lipsea, chiar dacă toţi veniseră în Capitală cu aceleaşi cereri, nemulţumiţi că le-au scăzut drastic salariile, că sunt ameninţaţi cu pierderea locurilor de muncă de la 1 septembrie, că în proiectul legii educaţiei sunt prevederi care îi dezavantajează şi pe ei şi pe elevi.

De altfel, râca dintre liderii sindicali este cunoscută de toată lumea, chiar şi de Guvern, care profită de aceasta şi tergiversează de ani de zile rezolvarea problemelor celor mulţi.

Astfel, când au plecat în marş pe Calea Victoriei, la fel culorile erau grupate. Primii, deschizătorii de drumuri erau "galbenii" care ţineau şi mascota. Unul dintre profesorii tineri din fruntea plutonului se plângea că nu îi ajung banii decât de un covrig pe zi, că cei de la putere îşi bat joc de oamenii care i-au ales, că toţi profesorii sunt obligaţi, pentru a supravieţui, să îşi suplimenteze veniturile din alte activităţi, dar nu toţi reuşesc acest lucru, mai ales în aceste vremuri.

Ajunşi la Ministerul Educaţiei, unde nu îi aştepta nimeni, ministrul rămânând la Guvern după discuţia cu liderii profesorilor, cadrele didactice au început să îi cânte ministrului, să-i recite poezii, să fluiere, fără a se agita prea tare. Spiritele s-au încins însă când în mijlocul lor au ajuns cei care discutaseră cu miniştrii Educaţiei şi Muncii. Pentru că solii n-au adus veşti bune, glasurile celor aproape 2.000 de profesori s-au înteţit, iar aceştia au început să huiduie, să strige "Ruşine" şi să le ceară demisia celor de la putere.

Liderii care au fost la discuţii n-au adus niciun semn de bine pentru cei din stradă. Chiar dacă au stat mai bine de o oră în sediul Executivului, nu au ajuns la nicio concluzie cu cei de la guvernare, ci doar că o să mai fie alte întâlniri în zilele următoare, dar cu slabe şanse de rezolvare a solicitărilor profesorilor. Ba mai mult, salariile nu vor creşte şi vor mai fi şi disponibilizări pentru că este criză.

Cu toate acestea, Guvernul împachetează aceste informaţii într-un ambalaj colorat şi atractiv, spunând că "niciun profesor nu a murit de foame", că "nu există un buzunar secret cu bani pentru bugetari", că toate ţările sunt în criză şi salariaţii trebuie să înţeleagă că traversăm şi noi o perioadă grea.

Niciun salariat nu vrea să înţeleagă însă această situaţie de criză, suportată numai de cei cu salarii mici, motiv pentru care acţiunea joi s-a desfăşurat având ca slogan mesajul sugestiv de pe pancarte "Go home" adresat celor aflaţi la putere.

Concluzia acţiunii de joi este că lucrurile nu se vor schimba, iar ameninţările cu alte forme de protest, inclusiv greva, rămân în vigoare.