„Sărăcie neagră” (I)

Vara aceasta am petrecut câteva zile într’un sat mare din judeţul Rădăuţi. Numele satului cred că nu interesează, iar cele auzite şi constatate în acel sat, în unele privinţe, pot fi generalizate pentru aproape toate satele din judeţele Rădăuţi, Câmpulung şi Storojineţ. Noi ne facem datoria arătând cum stau lucrurile, iar cârmuitorii ţării vor trebui să-şi facă datoria îndreptând relele şi venind în ajutorul unei populaţii sărăcite, desnădăjduite şi, în parte, muritoare de foame.

1. Populaţia din sate nu găseşte de lucru şi deci nu are câştig. Fabricile de cherestea sunt închise şi în păduri nu se taie lemn. În acel mare sat, din aproape zece mii de locuitori, cam vre’o trei mii de oameni stau fără lucru. Acuma, vara, mai merge cum merge, dar la iarnă va fi grozav de greu.

2. Datoriile îi apasă pe toţi locuitorii deopotrivă. Aceia care nu au nimică, sau aproape nimică, sunt mai la adăpost, deoarece nici perceptorii sau portărelul nu au ce vinde, însă cei care au ceva avere şi mai au şi datorii, îşi pierd vitele şi tot avutul şi tot rămân datori.

3. Cea mai mare nevoie pentru un omul din aceste părţi este atunci când îi naşte nevasta un copil, sau când îi moare cineva din familie. Preoţii n’au primit lefurile de la Fondul Bisericesc pe cinci luni de zile din anul acesta, la fel şi cântăreţii bisericeşti. Aceşti slujbaşi ai altarului, pentru a putea trăi, cer taxe mari de la ţărani pentru botezuri, cununii şi înmormântări”.

„Cuvântul Ţărănimii”, Anul X, nr. 289, August 1931. 

 

“Exportul sucevean”

În primele 7 luni ale anului în curs, planul de export al regiunii noastre a fost depăşit cu 5,4 la sută, valoric cu aproape 30 milioane lei. Comparativ cu aceeaşi perioadă din anul 1966, volumul produselor industriale şi agro-alimentare sucevene, vîndute peste graniţele ţării, a crescut cu 12.000.000 lei”.

“Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6108, Suceava, Vineri 4 august 1967.