„Pretenţiuni estravagante”

Un bărbat cu vederi clare din Parlamentul din Viena a dis la o ocasiune că oraşele din Bucovina au devenit polone şi că polonisarea acestei ţări cresce din ce în ce mai mult. Aceste cuvinte ne-au părut cam estravagante; estravaganţa însă dispare dacă privim mai de aproape starea lucrurilor din ţară. Nu-i oraş la noi în care nu am întîlnit stoluri întregi de Poloni din diferite clase ale populaţiunei. Esistenţa acestei naţiuni nu ne îndreptăţesce să-i facem mustrări, ceea ce nici nu s’a întâmplat până acuma, dar’ pretenţiunele potenţate ale acestei naţiuni ne înping la acest pas. Polonii, cei mai mici la număr între naţiunile din ţară, desfăşoară pretenţiuni şi cer lucruri pe cari nu le mai poate concede poporul român, dacă nu voesce să fie periclitat în esistenţa sa naţională. Aşa de esemplu au cerut Polonii din Suceavă, o mână de oameni, ca să se întroducă la şcolile din Suceava limba polonă”.

„Revista politică”, Anul II, nr. 3, Suceava, Iuniu 1887.

 

„Factorul poştal”

Am un prieten. Factor poştal. Are geantă. Distribuie scrisori, telegrame. De cîtva timp a devenit şi cercetător. Descoperă adresele noilor blocuri din Suceava. Unele sînt botezate cu o literă. Ca-n abecedar. Altele cu o literă şi o cifră. Ca-n algebră. Din cauza asta se nasc încurcături. Uneori nu poţi găsi strada. Alteori nu găseşti blocul. Se rătăcesc scrisorile. Telegramele nu ajung la timp în mîna destinatarului. Se iscă discuţii. Oamenii se supără...Cei care se ocupă cu numerotarea blocurilor îşi storc acum mintea ca pe o lămîie. Nu ştiu cum să le mai numeroteze”.

„Zori Noi”, Anul XIX, nr. 5447, Suceava, Joi 17 iunie 1965.