N-am să vă spun nimic extraordinar, dar simt că n-ar fi drept să nu povestesc despre „întâmplarea” aceasta. Pentru că da!, eu cred și-ntr-un astfel de rost al cuvintelor bunilor noștri, ce ne povățuiau: „Fă binele și azvârle-l în drum.” Veți spune că ne-ndemnau la smerenie și nu greșiți deloc-deloc. Dar cum, acum când ne sunt atât de înalte închipuitele ziduri dintre noi, am mai putea afla despre cât Bine ne poate face Bunul dacă nu vorbind despre întâmplări frumoase și cu rost (ne)supuse sub Vreme? Deschis și onest și cu încredințarea că e drept să nu vorbim „pe la colțuri”.

De-aceea mi-e și drag pământul, cu oamenii și darurile lui, pentru că e rotund.

Și cum vă spuneam, nimic extraordinar.

Zi de duminică, Duminica Sfinților Români, la Berchișești, un sat ce izvodește repetate și minunate culturale povești, la vremea de după Sfânta Liturghie, pentru că omul minunat ce ne-a adus pe toți în acel loc știa că astfel trebuie să fie.

Cenaclul transfrontalier „Mașina cu Poeți”! Poeți, scriitori, epigramiști, artiști plastici, interpreți de muzică folk sau pop, oameni de litere și artiști din Suceava și din Cernăuți. Alături de ei, copii și tineri ce se-ntâlnesc de ani buni înșirați cu bucuria de-a învăța să crească frumos în cercuri de lectură, întâlniri cu artiști și scriitori, Școală de duminică, școli de vară, ateliere de teatru și scriere creativă. Îmi spun copiii, pe șoptite, că nu s-ar mai da dusului de la școală, că le e tare dragă doamna lor director, Loredana Dura, și că de fiecare dată când o întâlnesc pe doamna primar, Violeta Ţăran, își spun în sinea lor, „mi-ar plăcea să fiu ca ea, când voi fi mare.” Aflu că-i mai tot timpul în mijlocul lor și, iscodind, o și zăresc, în preajma galeriei cu icoane, îmbrățișând – a grijă și drag de copii - o pruncă oacheșă ce tocmai ne-a chemat repetat: „Veniți, veniți la Berchișești! (…) Munții-s chezași, iar codrii spun povești.”

Nimic extraordinar?

Câteva ore bune de dialog efervescent și catarctic, de cuminecare din artă și din frumusețea și cumințenia cuvântului. Nestăvilire de metafore și tâlcuri înalte de cuvinte, jocul adânc al epigramelor ce știu c-ar și putea să vindece, însăilări de cronică și povestiri anecdotice, desprinse parcă dintr-un timp când toate prispele țărănești știau să spună povești, eseistică și recenzii de carte.

Peste-acestea toate, cadența cuminte și profundă a gândurilor mântuite prin cuvinte de o copilă căreia Cerul i-a răsturnat pe creștet mulțime de daruri. Adela Şulea. Un copil îngeresc, care respiră poezie și care știe, încă de pe acum, câtă vindecare a sufletului și a lumii se poate ascunde în dramaturgie.

Lansări de carte! Volume de memorialistică, eseistică, epigrame, literatură-pamflet, poezie, povestire cu caracter istoric, carte pentru copii și cărți pentru cei ce încă poartă-n suflete copii. Și cărui sucevean i-ar mai putea fi străin condeiul înmuiat în har al scriitorului Constantin Bulboacă? Și scrisul său ce știe să scoată binele din om. Om-bucurie!

Apoi, o galerie de tablouri, care și de n-ar purta semnătura maestrului Radu Bercea ar striga ele însele numele lui; o alta, de caricatură, purtând aceeași semnătură și însemnând pentru ce-ar fi schilod și strâmb în lume o încercare de-ndreptare și-o formă de „protest”; expoziția de icoane a micilor zugravi de îngeri din Școala de Duminică de la Berchișești și chiar și un atelier ad-hoc de caricatură.

Și nu într-un sfârșit, pentru că muzica bună nu are sfârșit, ecouri folk și pop, mici bucurii și nostalgii răstălmăcite în acord de chitară, melodii mai vechi sau mai noi, fredonate mai apoi până-n seară.

Literatură, cultură, poezie, pictură, muzică, teatru, folclor, etnografie și multă-multă omenie, la Cenaclul transfrontalier „Mașina cu Poeți”, la Berchișești!

Aș vrea să cred că nu gândiți acum: „nimic extraordinar!” Și mi-ar fi drag să cred că va veni o zi în care ceea ce acum (oare greșesc?) îmi pare a fi rupt din „extraordinar” va fi devenit un „firesc”. Până atunci, mulțumesc, pentru firescul încă nefiresc din extraordinar!

Prof. Daniela Ceredeev, inspector școlar IȘJ Suceava