Sărbătoarea de Pesah – Paștele evreiesc - a început miercuri seara și durează până în seara zilei de 13 aprilie. Evreii suceveni au celebrat la comunitate cu tradiționala masă de Seder debutul sărbătorii, care semnifică eliberarea din sclavia din Egipt. Prin această cină simbolică, li se amintește evreilor an de an valoarea libertății: azima este pâinea sărăciei, făcută doar cu apă, făină și sare, nedospită, care amintește de robia din Egipt; haroset este un amestec de nuci măcinate, mere, scorțișoară și miere, care simbolizează mortarul folosit de sclavii evrei în Egipt pentru construcțiile faraonului; ou fiert tare, care simbolizează viața și renașterea; apă sărată, simbolul lacrimilor, pentru înmuierea oului de două ori, o dată pentru lacrimile provocate de suferința robiei și a doua oară pentru lacrimile aduse de bucuria libertății; maror - ierburi amare - simbolizează greutățile sclaviei; karpas - amestec de cartofi fierți sau ridichi și pătrunjel, simbol al subnutriției sclavilor evrei, dar și al noului anotimp al primăverii; zeroah - carne cu os prăjită, semnul mielului sacrificat şi al puterii divine, care i-a scos pe evrei din Egipt. Toate se așază pe un platou special pregătit pentru Seder.

Ritualul mesei este scris în Hagada. Citirea acesteia, a spus președintele Comunității Evreilor din Suceava, prof. Sorin Golda, este o împlinire a poruncii adresate fiecărui evreu de „a spune fiului său” despre eliberarea din robie, așa cum este descrisă în Cartea Exodului. Prof. Golda a vorbit despre semnificația sărbătorii și a amintit că celebra „Cina cea de taină” este Sederul evreiesc. Hagada a fost citită de oficiantul religios Daniel Blumenfeld, în limba ebraică și în românește. Cartea Exodul din Biblie, unde sunt amintite cele 10 plăgi, stă la baza Sederului de Pesah.

Un ritual așteptat de copiii care participă la Seder este căutarea Afikomen-ului. La începutul cinei, o azimă a fost ruptă în două și bucata mai mare a fost ascunsă. Spre sfârșitul Sederului, copiii au căutat-o și au fost răsplătiți cu bani când au găsit-o. Câte o bucățică din Afikomen s-a împărțit apoi fiecărui participant la Seder. Asta simbolizează mântuirea de suferință, care vine la sfârșitul Sederului, jertfa de Paște care obișnuia să fie oferită la templul antic din Ierusalim, precum și un semn că există întotdeauna mai multe de descoperit în viață decât ceea ce știm.

·        Oaspeți din străinătate, la comunitatea din Suceava

În acest an, evreii suceveni au avut oaspeți din SUA și din Germania. Din SUA a fost lectorul universitar Izzy Hutchinson Crist, care are un stagiu de 10 luni de cercetare și predare a limbii engleze la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, împreună cu partenerul său. Din Germania au venit directorul onorific al Comunității Shalom din Ratingen, Valentin Popovici, împreună cu cele două fiice, Lara și Mara, și cu partenera sa, Claudia. Valentin, care este originar din Suceava, a spus că n-a mai fost la un Pesah în România din anul 2001. Acum, când sărbătoarea s-a suprapus cu vacanța fetelor, a decis să vină câteva zile la Suceava. Mara și Lara, deși sunt născute în Germania, vorbesc bine românește și au petrecut pentru prima dată Paștele în România. Lara, elevă la gimnaziul „Albert Einstein”, vrea să studieze jurnalism și se declară încântată de păstrarea legăturii cu țara natală a tatălui său. „Venim în România cât de des este posibil”, spune ea, iar asta înseamnă măcar de două ori pe an, mai ales că afacerea lui Valentin, în domeniul IT, are permanente conexiuni cu firme românești, din Suceava și din alte orașe din țară.

Toată familia respectă regulile de viață evreiești, inclusiv interdicția de a mânca aluat dospit în timpul celor opt zile de Paști, care îi învață pe evrei că nu orice este permis, iar atunci când un lucru este permis, trebuie să înțeleagă exact ce înseamnă pentru că libertatea este puterea de a spune: „aleg să nu beneficiez de acest lucru”.

De la azimă, pâinea coaptă rapid, în exact 18 minute, pentru a nu permite dospirea aluatului din făină și apă, lecția este valorificarea clipei. Întârzierea, chiar și cu o secundă, înseamnă diferența dintre a câștiga și a pierde. De ce 18 minute? Pentru că numărul 18 este legat în ebraică de cuvântul „hai”, care înseamnă „viață”. Viață în sensul de viață trăită, de a te bucura de toate lucrurile permise. În seara de Seder, sensul mesei festive este de a înțelege că libertatea adevărată este abilitatea de a sfinți viața, nu de a fugi de ea.