La sfârşit de octombrie, Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” din Fălticeni a fost gazda un eveniment deosebit, lansarea ultimelor două volume de proză „Ancora” şi din „Din colțul prispei”, ale scriitoarei Lili Crăciun.

Cunoscuta solistă de muzică populară Gabriela Teişanu, consultant artistic în cadrul Centrului Cultural Bucovina, a deschis evenimentul cu o scurtă prezentare a autoarei şi a legăturii ei cu Fălticeni – oraşul în care s-a născut şi crescut, Suceava – oraşul în care a studiat la Liceul Pedagogic, anii petrecuți la catedră în satul Râșca, perioada petrecută la Iaşi, unde a urmat Facultatea de Filosofie şi Istorie şi Facultatea de drept, Lili Crăciun fiind profesor de istorie și apoi notar public până în 2016, când a trecut în rândul pensionarilor.

„Despre ea se spune că este un soi de Kafka (scriitor de limbă germană, reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârşitoare asupra literaturii postbelice) mioritic. Lili Crăciun priveşte cu ochi perfect lucizi, de intelectual rasat realitățile de astăzi şi este ca un bisturiu. Proza ei are profunzime şi nu te lasă indiferent. După ce citeşti o carte scrisă de Lili Crăciun, cu siguranță problematizezi, vezi lumea puțin altfel, te trezeşte puțin la realitate”, a spus Gabriela Teişanu.

 

O lecție de sinceritate şi de curaj

Aflată la prima lansare în oraşul în care s-a născut, Lili Crăciun este cunoscută în țară şi străinătate prin volumele care au consacrat-o deja: romanul de debut „Călătoria”, care a atras deja atenția şi dincolo de Atlantic și care a fost transformat în scenariu de film, cartea de povestiri „Menajerele soacrei mele”, romanul „Prizonieri ai umbrelor”, culegerea de poezie „Între relativ şi absolut”, romanul „Pașaport spre Paradis”, „Şopârle cu cheiță – povestiri notariale”.

Despre meşteşugul întocmirii celor două cărțilansate la Fălticeni, dar şi despre a treia, „Ultima cântare”, scrisă de Vlad Ardelean, copilul autoarei plecat prea devreme dintre noi, deşi avea multe de spus în poezia românească, a vorbit prof.dr. Mihaela Grădinaru.

„Cărțile acestea trebuiau să ajungă la mine şi trebuie să ajungă la dumneavoastră, pentru că eu personal şi noi împreună trebuie să ne împărtăşim din lecția lor aspră şi amară. O lecție de sinceritate şi de curaj, o lecție despre felurite nuanțe tăioase, nuanțe înfrigurate, nuanțe mângâioase. O lecție despre apocalipse personale, o lecție despre semnul de neşters al lui dacă, pecetea durerii fără de sfârşit şi fără de leac. Două cărți, două volume, „Ancora” şi din „Din colțul prispei”, şi un singur autor, Lili Crăciun. Greşit! Trei volume şi doi autori pentru că nu poți să treci peste cel mai năucitor volum dintre ele, „Ultima cântare”, al lui Vlad Ardelean. Pentru mine a fost cheia de acordaj fin al celorlalte două, „Ancora” fiind cartea pierderii lui Vlad atunci când toate drumurile i se deschid în față. Cu o forță uluitoare, Lili Crăciun compune, descompune, recompune ample partituri ale durerii, ale haosului, durând şi destrămând pe rând lumi întregi”, a spus prof. dr. Mihaela Grădinaru.

Şi pentru că, după absolvirea Liceului pedagogic, scriitoarea Lili Crăciun a petrecut doi ani la Şcoala din Râşca, o elevă a acestei instituții de învățământ, Ștefania Buțoanu, „a dat glas” unuia dintre poemele tulburătoare ale lui Vlad, „Incantație fără adresă”.

 

Expoziția„Din lirica lui Ciprian Porumbescu”, semnată de Mihai Pânzaru PIM

Graficianul şi caricaturistul Mihai Pânzaru-PIM a oferit celor care au trecut pragul Bibliotecii Municipale din Fălticeni o lecție de cultură prin lucrările de grafică inspirate din poeziile lui Ciprian Porumbescu. Expoziția a mai fost prezentată anul trecut, „la a 150-a aniversare a Marii adunări a românilor de la Putna”, maestrul Mihai Pânzaru aducând prin lucrările sale şi la Fălticeni omagiul marelui compozitor şi martir al neamului românesc Ciprian Porumbescu, dar şi un dar pentru absolventa fostului Liceu Pedagogic din Suceava Lili Crăciun, care a avut-o drept model de viață pe regretata profesoară Gica Pânzaru.

„Soția mea a fost profesor de filosofie, Lili Crăciun a fost profesor de filosofie, şi poate nu întâmplător este un transfer de ştafetă de la dascăl la discipol, mai ales că în sală parcă este şi regretata mea soție şi ne urmăreşte, se bucură. Am venit cu drag şi mă gândesc ce ar fi să ia România Premiul Nobel la literatură prin Lili Crăciun.

Pentru că este luna octombrie, când e născut Ciprian Porumbescu, am venit şi eu cu ceva. Sunt 26 de lucrări în expoziție, pentru că pe 26 octombrie este Sfântul Dumitru şi este hram la Stupca, acasă la Ciprian Porumbescu. Sunt şi Cetățean de Onoare al comunei Ciprian Porumbescu şi pentru că am copilărit şi eu la țară, pe prispă, pe cuptor ştiu tot ce înseamnă bucurii, tristeți, viața acesta la bunici, care a fost fundamentală pentru educația mea şi pe care ne-o descrie Lili Crăciun în una din cărțile lansate astăzi”, a spus Mihai Pânzaru PIM.

În semn de apreciere pentru autoarea cărților lansate la sfârşitul săptămânii la Fălticeni, maestrul PIM a făcut câteva desene pe volumele semnate de Lili Crăciun, menționând că „cu asta rămân eu în amintirile oamenilor. Mi-ați făcut un desen!”.

 

Două volume considerate „ca o oglindă cu două fețe”

La finalul întâlnirii, înainte ca autoarea să ofere cu generozitate autografe şi Grupul vocal „Moldova”, coordonat de profesoara Lenuța Rusu, să aducă acordurile muzicale în cadrul unei manifestări culturale de elită, cei prezenți au putut pătrunde în universul autoarei Lili Crăciun prin discuțiile despre romanele născute din poveşti reale, din istorii de viață, sau din viața profesională de notar a autoarei.

„Mă consider acasă atât la Suceava, cât şi la Fălticeni pentru că perioada de adolescență am petrecut-o pe Zamca, la căminul Liceului Pedagogic, şi ştiți foarte bine că prieteniile trainice se formează în perioada de 14 - 19 ani. În sală sunt colege de clasă de la Liceul Pedagogic, colege de la Facultatea de Drept, foşti profesori, prieteni, dar şi oameni care au venit să mă cunoască .

Cele două cărți, <Ancora> şi <Din colțul prispei>, se completează într-un fel, le consider ca o oglindă cu două fețe: O față luminoasă, respectiv din <Colțul prispei>, pentru că am ales din perioada copilăriei şi a adolescenței mele doar întâmplările hazlii la vârsta aceasta, dar pe care, atunci când s-au petrecut, nu le consideram hazlii, iar cealaltă, este o față întunecată a oglinzii pentru că privesc copilăria fiului meu din perspectiva unei mame care, cum spun în finalul cărții, <pipăie de 18 ani cerul cu degetele şi nu reuşeşte să ajungă acolo>.

Cea de-a treia carte <Ultima cântare>, din care a recitat eleva Ștefania Buțoanu, este cartea fiului meu. Am scos-o tot anul acesta şi dacă Vlad ar fi fost printre noi, eu nu aş fi fost scriitor. El începuse să scrie de la 15 ani, scria mult prea matur pentru vârsta lui şi atunci noi ne-am transformat în critici şi am spus OK, a venit vremea să îi deschidem drumul. Din păcate nu a reuşit să publice. Am publicat noi singurele poezii care ne-au rămas, dar nu atât trebuia să fie. El dorea să scoată o carte care să se numească <1001 poezii>, dar nu a mai apucat să scrie atât de multe. Cartea este cadou, nu am vrut să profităm material de pe urma scrierii lui”, ne-a mărturisit Lili Crăciun.