Experiențele de viață au efecte de lungă durată asupra noastră doar dacă sunt stocate ca amintiri sub forma conexiunilor cerebrale.

Procesul trăirii autentice funcționează pe două dimensiuni: una este un proces experiențial care permite oamenilor să intre în situații adevărate din viață care provoacă reacții ca și cele din viața reală (comportamentul nostru de apărare) și pot descoperi amintiri ascunse din trecut. Astfel, începem un proces de învățare prin care aflăm că este posibil să ne simțim în siguranță într-o situație amenințătoare, spre deosebire de trecut, când nu ne-am simțit protejați. Acest lucru se poate face și prin tehnici de îndrumare a imaginației, care permit participanților să își amintească situații dificile din trecut într-un mod disociat, fără a deveni agitați.

A doua dimensiune constă în experiențe de învățare oferite astfel încât să determine modificări la nivelul conexiunilor neurologice. Oamenii sunt capabili să descopere și singuri strategiile care îi susțin și care nu. Pentru a fi mai eficienți, trebuie să ne dăm seama care sunt cele ce nu ne susțin și să adăugăm altele noi care chiar funcționează, trecând prin experiențe noi. Datorită faptului că programele din creierul nostru au fost construite de experiențe din trecut, trebuie să acumulăm noi experiențe pentru a crea programe noi de susținere.

Experiențele noi creează programe noi. Dacă le exersăm în mod repetat, la un moment dat, le vor înlocui pe cele vechi, fără succes, din subconștientul nostru.

Experiența de învățare care poate induce schimbări la nivelul conexiunilor neurologice. Se pune mult accent pe respirație în timpul exercițiilor terapeutice. Respirație care ne oferă un instrument de transformare uimitor.

Putem doar să inspirăm, apoi să facem o pauză și apoi să expirăm. Nu putem expira și inspira simultan și nici fără pauză. Aceasta este o metaforă foarte bună pentru modul în care putem fi liberi. Fiecare inspirație este o oportunitate de a ne permite să învățăm să primim și să oferim, dar și să lăsăm lucrurile așa cum sunt.

Când inspirăm, lăsăm aerul să intre pentru a ne susține viața. Asta înseamnă să permitem. Momentul dintre inspirație și expirație este cel în care lăsăm toate lucrurile așa cum sunt. Asta înseamnă doar să fii. Apoi expirăm și dăm drumul. Este ca și cum mai întâi renunțăm la viață, apoi facem o pauză și lăsăm viața să revină. Următorul ciclu este din nou pauza dintre inspirație și expirație. Această pauză mică este un gol. La fel facem și când mergem, învățăm, ne asumăm riscuri sau încercăm lucruri noi, dăm drumul la ceea ce știm, la lucrurile în care credem și așteptăm, astfel permitem unor lucruri noi să vină în viețile noastre.

A lăsa totul să plece, a lăsa totul să fie, a lăsa totul să vină, acesta este secretul unei vieți bogate și inspirate.

Cuvântul „a lăsa” este unul dintre cele mai folositoare și reprezintă cheia pentru a face schimbări pozitive în viețile noastre. El are multe dimensiuni, cum ar fi a lăsa așa cum e, a lăsa să plece și a lăsa să vină. Permite acestor instrucțiuni să ne ghideze spre a crea noi experiențe și, deci, noi credințe și noi comportamente, toate rezultând într-o nouă realitate care se potrivește cu intențiile noaste.

Permitem adevărului din trecutul nostru să intre în inimă cu toate trăirile dureroase. Ele au fost mereu acolo dar fără acordul nostru conștient, așa că nu fugim de durere. Dacă ne apucă o durere de cap în timp ce facem asta, trebuie să vedem că o durere de cap nu include și o pastilă de durere și nici nu înseamnă că creierul duce lipsă de aspirină. Creierul experimentează trăiri emoționale profunde care trebuie lăsate să intre în conștientul nostru și simțite. Dacă cineva ne-a rănit, lăsăm durerea să intre. Permitem experienței respective să intre, iar ea ne va permite să lăsăm să intre și înțelegerea a cum să fim și apoi să lăsăm durerea să plece. Este un proces natural al corpului să simtă și să lase sentimentele să fie, apoi să le lase să plece. Aceste sentimente au nevoie să fie simțite și conștientizate, să le fie permis să existe și să plece spre vindecare, așa cum respirăm.

Ne putem schimba experiențele asumându-ne riscuri și cerând tot ceea ce vrem să primim. Lăsăm să intre ceea ce vrem să primim cerând acel lucru. Dacă cerem, există o șansă de 50% să primim, dar dacă nu cerem, există 100% șanse să nu primim. Primind, experimentăm și mai mult starea în care ne permitem să fim iubiți.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com