Mic. 1. Cel mai mic penis înregistrat vreodată avea lungimea de 1,5875 cm. 2. Azi noapte în Odesa. Liova și Sonia dorm. Deodată, Sonia sare și începe să-l zgâlțâie pe bărbat. Ăla, somnoros: - Ce e?! Ce s-a întâmplat? - Nu s-a-ntâmplat nimic, dar nu înțeleg cum poți tu dormi liniștit, când ai și...pe lângă știi tu ce...și un salariu așa de mic!

Misionar. 1. Poziția coitală cuminte, clasică a fost „botezată” astfel, în secolul XIX, de aborigenii din coloniile franceze și belgiene din Africa și Asia de Sud-Est. Aceștia au fost uimiți de insistența cu care numeroșii preoți misionari, veniți să evanghelizeze acele ținuturi, le impuneau poziția „bărbatul deasupra”, considerată de clerici ca fiind mai potrivită principiilor Vaticanului. La rândul lor, misionarii apreciau ca bestială poziția „a tergo” (pe la spate), preferată de „sălbatici”, care se inspiraseră din practicile de rut ale animalelor. Astăzi, toate tratatele de sexologie – care promovează imaginația și inovația ca „pigment” al bunăstării erotice – confirmă că „sălbaticii” nu aveau gusturi proaste în materie de sex. Dar, la acea vreme, intrigați și amuzați de insistența moralizatoare a colonizatorilor, cei colonizați au identificat ciudata poziție cu numele celor care se străduiau să o impună. Poziția ”misionarului”...

Anunț.Căsătorită, caut relație discretă în exterior și foarte pasională...în interior!

Proverb.Mama, către fiica ei, proaspăt căsătorită: - Copila mea, să nu uiți niciodată o înțeleaptă zicală chinezească: ”Gătește-i soțului un pește și-l saturi pentru o zi. Învață-l să pescuiască, și vei avea toate week-endurile libere!”. Concluzie (de carantină). E adevărat că sexul este – prin definiție - o chestie foarte intimă, personală și secretă... Dar, cred că uneori, e bine să-l faci și cu altcineva...

Allegro maestoso.”Calul care trece acum prin zloată/sunt eu da, stimați directori de conștiință/republicană sau de altă conștiința subtilă/trag căruța mizeriei noastre naționale/(fără compătimire vă rog!)/Trag, mă opintesc, aud șuierul biciului/mânuit de dascălii tuturor adevărurilor/trag căruța mă feresc din calea/limuzinei conduse de o târfă de lux/înaintez spre necunoscutul împărțit/în patru puncte cardinale, în patruzeci de zerouri, în patru sute de anotimpuri/în patru mii de ospicii/cu patruzeci de mii de boli infernale/calul care trece acum prin zloată/are drept țintă ieslea feeriei balcanice.” (Petre Stoica). Economie. Soțul intră în cameră și-i spune soției: - Mă duc la bar, ia-ți geaca pe tine! Soția, nespus de fericită că e băgată în seamă: - Asta înseamnă că mă iei cu tine, iubitule? - Nu, opresc căldura.

Calendar.”Cădere din miercuri în joe,/fumegă în preajmă aloe,/curgere din joe în vineri/ca-n tulburi, foștii ani tineri,/vinere pe-o sâmbătă dată/ca pe un ciob de agată…/Iată-mă acela sunt carele/duminicii-i spală picioarele/cu-ntârzieri vinovate la glezne/și pe os de miresme./Cu degetele mâinii sporite nefiresc/i-ating genunchii de măr domnesc/și până s-alerg să-i cer mâna/de la mumă-sa, săptămâna,/cu cuvinte/de neaua fierbinte,/ale vorbirii mele de din străbuni./se face luni…”(Gheorghe Tomozei).

Normalitate.Un licean, o blondă și un homosexual naufragiază pe o insulă pustie. În prima seară, blonda se duce la adolescent și îi spune: - Hai să-l omorâm pe homosexual, ca să avem și noi o viață sexuală normală! În a doua seară, homosexualul se duce la licean și îi propune: - Frate, hai s-o omorâm pe blondă, ca să avem și noi o viață sexuală normală! În a treia seară, liceanul îi omoară pe amândoi... ca să aibă și el o viață sexuală normală.

Plată.O blondă ajunge cu mașina la service. Mecanicul se apucă de reparat, și când era aproape gata, strigă către un coleg: - Gică, dă-mi și mie lubrifiantul, că am terminat treaba aici! Blonda îl privește mirată: - Vai de mine! Chiar nu pot să plătesc reparația cu bani?!

Rușine.„Iubirea nu e decentă. Iubirea e falnică și fără rușine.” (Elizabeth von Arnim, 1866-1941).

Romanță.”Ce văd!.../E-adevărat?.../Tu ești?.../Cum?.../N-ai murit?.../Tot mai trăiești?.../Pendulă care te-ai oprit din mers,/Încerci acum să mergi în sens invers?.../Hai!... Spune-mi.../Spune-mi tot ce știi.../Să-mi spui chiar și minciuni,/Să-mi spui/Ce n-ai spus nimănui -/Nici celor morți,/Nici celor vii .../Ce victime ai mai făcut/Din clipa-n care urma ți-am pierdut?.../Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc/Și-a reușit să-ți pună inima la loc?.../Și care-anume sfânt din calendar/Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?.../De ce zâmbești?/E-adevărat?.../Te-ai răzgândit?.../Ne-am împăcat?.../Iar ne iubim?.../Sau, poate, și-azi ne regăsim/Aceiași vechi dușmani?.../Dar tu mai știi după câți ani?.../Eu te-am iertat de mult!.../Dar tu?.../Răspunde-mi "Da".../Răspunde-mi "Nu" -/Totuna mi-e!.../Știi tu de ce -/La tine "Nu" și "Da" nu sunt/Decât aceleași vorbe-n vânt!.../De ce te temi?.../De ce-ți ascunzi/În palme ochii tăi rotunzi?.../De ce-ți aprinzi ca un semnal/De foc bengal/Obrajii tăi de porțelan/Și inima de Caliban?.../Răspunde-mi!.../Vreau să știu și eu,/De ce-ai venit?.../De dragul meu?/Sau, poate, n-ai venit decât/Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât/Un păhărel de coniac,/Ca eu să tac,/Iar tu să țipi/Și să dispari, apoi, suspect,/Cu voluptatea unei bombe de efect!.../Ce zici?/Așa e c-am ghicit/De ce-ai venit?.../De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?.../Ce nou secret îmi mai ascunzi?.../De ce scrâșnești din dinți/Și taci?.../Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?/Deschide-ți gura - mii de draci! -/Și lasă-mă să-ți mai sărut.../Nu gura.../Ci răspunsul mut!...” (Ion Minulescu, ” Romanța răspunsului mut”).

Pasiune."Pasiunea nu are rațiune. Pasiunea, de fapt, nu e o emoție, cât un destin. Ce altă alegere aș avea în fața acestui vânt decât să-mi înalț pânzele și să-mi odihnesc vâslele...?" (Jeanette Winterson).

Barză.Ce făceau oltencele ca să evite să rămână gravide în vremea decretului ceaușist privind avorturile? Împușcau barza.

Prost."Prostul știe. E sigur. E un om care exhibă competențe și e sigur de ele. (…) Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton. E un om fericit. E plăcut să știi că știi, că ai dreptate. Chiar dacă nu contezi!…Când vedem un știutor, trebuie să fim suspicioși: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. E demn, inflexibil, pietrificat. Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuși. Pentru că e serios, prostul e și sfătos. Are soluții pentru orice problemă. E o suficiență intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe. Nu se îndoiește de el însuși și îi place de el!" (Andrei Pleșu).

Moarte. Moartea – exitul, cum îl numesc medicii legiști – e o tipă oarecum fair-play. Ea te anunță adesea – dar nu musai! - din timp, practic ea îți dă semne că e posibil să te caute, după o vârstă... în viitorul apropiat: te dor genunchii, începi să uiți nume și figuri, devii ciufut față de cei dragi...etc. Deci ea te poate lua oricând – o face și prin aceste accidente de tip infarct ori AVC... – care nu-s chiar ”accidentale”, poate că țin de regimul de viață al fiecăruia (să nu mai amintesc despre imprevizibilul Covid). Bref, mi-a plăcut o notare a azi-uitatului scriitor Tudor Mușatescu: moartea nu te previne, direct, niciodată: întâi îți trimite o trupă de doctori, care mai de care... să te țină, încă o zi, de vorbă! Și dacă tot veni vorba de autorul citat, iată alte trei aforisme ale sale. Vârste. ”La 60 de ani, când vezi o femeie goală, prima dată ți-e frică să nu răcească!” Revelion. Parastasul anual al timpului nostru, mort. Femei. Femeile nu înțeleg că noi le putem iubi numai... la plural.