Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a transmis precizări în legătură cu informația apărută în spațiul public, referitoare la emiterea unei așa-zise „alerte sanitare” provocată de legioneloză sau „boala legionarilor”, cum mai este denumită boala.

Dr. Odette Popovici, medic primar epidemiolog și doctor în medicină, de la INSP  - Centrul National de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT), instituția care la nivel național coordonează supravegherea epidemiologică a legionelozei, a arătat că nu a fost declarată o asemenea alertă epidemiologică. Dr. Popovici a precizat că, de la începutul acestui an, în țară au fost înregistrate, până în prezent, 31 cazuri de legioneloză. „În anul 2024 numărul de cazuri raportate a fost de 57, de 1,7 ori mai multe față de media (34) celor 5 ani anteriori, exceptând perioada pandemică. Trendul este crescător începând din anul 2022, dar numărul de cazuri raportate și incidența bolii nu reprezintă, în acest moment, o justificare pentru declararea unei alerte epidemiologice. Cazurile raportate au fost sporadice. Nu a fost detectată și raportată nicio izbucnire epidemică”, a spus medicul.

Dr. Popovici a subliniat că numărul de decese cauzate de pneumonia cu Legionella a fost mic „și se înscrie în intervalul de valori pentru rata de fatalitate menționată în literatura de specialitate: un deces în anul 2025, respectiv între două și șapte în intervalul 2022-2024”. Decesele au fost înregistrate la persoane vârstnice și/sau cu comorbidități multiple sau imuno-deprimate.

·        Ultimul caz de „boala legionarilor” la Suceava a fost în 2018

La Suceava, ultimul caz de „boala legionarilor” a fost înregistrat în 2018, diagnosticat la Institutul „Matei Balș” din București.

Medicul epidemiolog din cadrul DSP Suceava, dr. Cătălina Zorescu, a declarat că a fost vorba de un pacient în vârstă de 80 de ani, cu o afecțiune onco-hematologică. Potrivit doctoriței Zorescu, deși nu au mai fost cazuri confirmate, testarea pentru pneumonia cu bacteria Legionella se face în continuare, fiind recoltate 3-4 probe anual. Teste au fost făcute inclusiv în acest an, dar boala nu s-a confirmat. Dr. Zorescu a precizat că Suceava are atât posibilitatea de testare, cât și de tratament pentru „boala legionarilor”.

Așa cum a subliniat dr. Odette Popovici, „detectarea cazurilor se corelează cu capacitatea de diagnostic” și „un screening al pneumoniilor inclusiv pentru Legionella pneumophila permite detecția în timp util a cazurilor”.

Medicul a explicat că Legionella este o bacterie larg răspândită în natură și poate fi găsită în râuri, lacuri, acumulări de apă, de obicei în număr mic. Din sursele naturale poate trece în rezervoare artificiale (rețele centralizate de apă, sisteme de apă din clădiri individuale).

Temperatura apei cuprinsă între 20°C și 45°C favorizează creșterea bacteriei, care  nu pare să se multiplice sub 20°C și are supraviețuire limitată la peste 60°C. Prezența sedimentului, a nămolului, a ruginei, împreună cu biofilmul joacă, de asemenea, un rol important în adăpostirea și crearea de condiții favorabile în care Legionella poate crește.

Sursele potențiale de Legionella recunoscute sunt următoarele: sistemele de apă caldă și rece; turnurile de răcire și condensatorii de evaporare; bazinele încălzite destinate nașterii; bazine industriale de aerare pentru produse; piscine, bazine naturale, izvoare termale; fântâni, aspersoare; umidificatoare pentru vitrine cu alimente; echipamente pentru terapie respiratorie; linii de apă dentară; sol, compost; spălătorii pentru mașini și rezervoare pentru spălarea parbrizelor; mașini-unelte de răcire cu apă.

„Factorii de risc pentru pneumonia cu Legionella includ vârsta peste 40 de ani, sexul masculin, bolile cronice, imuno-deficiența, transplantul de organ și istoricul de mare fumător. Nu există prevenție specifică, de exemplu vaccinuri.  Cea mai eficientă modalitate de a preveni îmbolnăvirile se adresează factorilor de mediu, prin menținerea unei temperaturi corespunzătoare a apei destinate consumului uman și prin menținerea unei stări de igienă corespunzătoare a sistemelor și echipamentelor menționate. Bacteria nu se transmite de la om la om”, a mai spus dr. Popovici.

·        Simptomele bolii

Potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), „boala legionarilor” este o formă severă de pneumonie, cu o rată de deces în rândul pacienților de aproximativ 5-10 %. Simptomele debutează în general între a doua și a zecea zi de la infectare, însă, în cazuri rare, pot trece și trei săptămâni până la apariția lor.

Printre primele simptome se numără de obicei febra, frisoanele, durerile de cap și durerile musculare, urmate de o tuse seacă și de dificultăți de respirație care pot avansa rapid spre pneumonie severă. În jur de o treime din pacienți au și diaree sau vomă, iar la aproximativ jumătate din pacienți apar stări de confuzie sau delir. Majoritatea pacienților trebuie să fie spitalizați și tratați cu antibiotice adecvate. Pentru diagnosticare trebuie realizate teste de laborator specifice.

„Boala legionarilor” se contractează prin inhalarea de picături de apă microscopice (aerosoli) contaminate cu bacteria Legionella. De exemplu, aerosolii contaminați cu Legionella pot fi emanați de jetul de apă de la robinet sau de la duș, de bulele din apa de la centrele spa sau de unele sisteme de aer condiționat. Numele bolii provine de la o epidemie de pneumonie care a avut loc în iulie 1976, în rândul participanților la o convenție a organizației Legiunea Americană la Philadelphia. La 18 ianuarie 1977, agentul generator al bolii a fost identificat, bacteria nou descoperită fiind denumită Legionella.