„Lucrarea lemnului”

„Împregiurimea Câmpulungului cuprinde cele mai multe păduri şi prin calea ferată are o comunicaţiune promptă cu capitala ţării şi astfel şi cu comerciul mare. Bogăţia pădurilor avu drept urmare faptul că locuitorii, şi mai ales ţăranii din acest district, sunt deprinşi din copilărie cu lucrarea lemnului, pentru care au o deosebită dexteritate”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul III, nr. 61, Cernăuţi, Joi 5/17 August 1893.

 

„Un imens şantier”

Pe o distanţă de aproape patruzeci de kilometri, întreaga vale a Suhei e un imens şantier. Din inima munţilor coboară, în legănarea autoremorcilor, lungi catarge albe şi-n calea lor întîlnesc excavatoare şi buldozere, balastiere încărcate cu pietriş, camioane cu barită, betoniere şi compresoare cilindrice.Oieri bătrîni privesc cu mirare cum pe drumul străvechi al turmelor urcă astăzi ciudate făpturi de metal. Pruncii le salută însă rîzînd, ca pe nişte apariţii familiare. Din Frasin pînă dincolo de Ostra, la Tărnicioara, la Băişescu sau la Troci, în toţi munţii aceştia albaştri, plini de minuni, s-a desfăşurat într-un iureş neobosit o uriaşă armată de oameni. Pămîntul e răscolit cu înverşunare de sute şi mii de lopeţi şi cazmale. Peste văi adînci, cu pîraie subţiri şi limpezi, cresc supli şi eleganţi pilonii viitoarelor poduri. Şoseaua, netezită de maşini grele, va primi în curînd îmbrăcăminte trainică din beton. În cîntecul ferăstraielor electrice se clatină şi se prăbuşesc molizi seculari şi-n urma lor se înalţă spre soare păduri cu foşnet tînăr”.

„Zori noi”, XVIII, nr. 5181, Suceava, Sîmbătă 8 august 1964.