„Şcoala specială pentru prelucrarea lemnului”

Cursul anual de industrie casnică la şcoala specială pentru prelucrarea lemnului în Câmpulung, pentru stolerit, sculptură şi strungărit, care urmăreşte reînvierea şi perfecţionarea industriei casnice pentru prelucrarea lemnului în Bucovina, se va deschide în 15 Septemvre 1902. În acest curs, care durează numai un an, se primesc acei cari stau în vârstă de cel puţin 18 ani şi au oareşicare dexteritate în sculptură, stolerit şi strungărit fără să fi învăţat la vreun meşter”.

„Deşteptarea”, Anul X, nr. 66, Cernăuţi, Duminică 25 August 1902.

 

„Vrednicie bucovineană”

Unde se află un mănunchi de pribegi bucovineni, sufletul şi viaţa Bucovinei trebuie să fie prezente. Cei câţiva învăţători şi preoţi câmpulungeni, refugiaţi în oraşul Băileşti-Dolj, au înţeles din primele zile să-şi facă cunoscute plaiurile părăsite. După ce s’au constituit în Cercul Bucovinenilor, refugiaţii au întocmit un program de activitate care, de la început, a fost străbătut de spiritul muncii bucovinene. Astăzi, un cor mixt, bine închegat, dă răspunsurile la Sf. Liturghie din bisericile locale şi împrejurime, fapt care stârneşte admiraţie în rândul populaţiei. Un moment entuziast s’a petrecut cu prilejul unei festival artistic cultural dat de Cercul Bucovinenilor refugiaţi. Întreg programul a fost o prezentare a Bucovinei în tot ce are ea mai specific, mai frumos. Doinele cântate de privighetoarea Câmpulungului, dna. Elena Aniţan, au înecat ochii băileştenilor în lacrimi. De asemeni cântecele şi frumoasele costume naţionale au deschis şi sufletul celor 500 de spectatori în faţa dorului şi artei bucovinene”.

„Revista Bucovinei”, Anul III, nr. 8, Cernăuţi, August 1944.