Motto. Distanțare.  - Ospătar, de ce aţi pus tacâmurile la aşa mare distanţă pe masa vecină? Din cauza pandemiei? – Nu. E o agapă a pescarilor şi trebuie lăsat loc ca oaspeţii să poată arăta mărimea peştilor prinşi de ei.

Dinamită.Se întâlneşte Bulă cu bunicul său în puşcărie. - Ce faci, bunicule? De ce eşti aici? – Păi... am pescuit fără permis... - Şi cât ţi-au dat? - 25 de ani. - Nu se poate, ai mai făcut tu ceva... - Păi am pescuit cu dinamită. - Şi? Ce ai prins? - Ei... trei ştiuci aşa... de vreo 30 cm, doi şalăi de 50 cm şi vreo patru scafandri aşa, mai mititei... Interogatoriu. Un poliţist trecut în rezervă, care se cam plictisea, a hotărât să se ocupe cu pescuitul. Şi-a cumpărat manuale, undiţe, şi-a făcut rost de momeală şi s-a dus la baltă. După 4 ore de aşteptare, el reuşeşte să prindă un peşte mic. Furios, poliţistul îl scoate din cârlig, îl apucă de coadă şi începe să-i tragă palme: - Spune unde sunt ceilalţi! Spune unde sunt ceilalţi… Vulpe. Un vânător povestea: - Nu există un animal mai şiret ca vulpea. Odată, am urmărit o zi întreagă o vulpe până am reuşit s-o împuşc. Şi atunci am constatat că, de fapt, era ... câinele meu! Fazan. - După ce cunoşti vârsta fazanului? - După dinţi. - Păi, fazanul n-are dinţi! - El nu, dar eu am.  Faimă. - M-aţi întrebat care a fost cea mai grozavă păţanie a mea? Ei bine, renumele meu de ochitor s-a răspândit atât de mult încât a ajuns să fie cunoscut şi de animale. - Cum poţi dovedi aceasta? - Păi, zilele trecute, aflându-mă în Munţii Rodnei şi trecând pe sub nişte stejari falnici, aud următoarea întrebare: „Dumneata eşti domnul Vânătorescu?“. „Da“, răspunsei. „Atunci nu trageţi că eu cobor şi mă predau“, zise o namilă de urs.  Gâște. - Cum ţi-a mers la vânătoare? - Bine. Am împuşcat cinci gâşte. - Le ai la tine? - Da de unde. Mi le-a luat ţăranul căruia îi aparţineau. Condiție. - Mitică, mă laşi să caut câteva râme la voi în grădină? Ştii, merg la pescuit şi la întoarcere îţi dau şi ţie un peşte. - Dar dacă nu prinzi niciunul? - Atunci îţi restitui râmele. Matematică. Doi pescari pasionaţi pleacă-n weekend la pescuit, cumpără tot felul de unelte şi accesorii, provizii etc. Ajung pe baltă, vineri seara nu prind nimic, sâmbătă seara nimic, duminică seara prind în sfârşit un peşte mic şi amărât. În drum spre casă, unul din ei spune: – Tu-ţi dai seama că amărâtul ăsta de peşte ne-a costat aproape 1.000 lei? La care celălalt: – Ohooo, bine că n-am prins mai mulţi! Absurd. Pescarul prinde un imens crap și spune mulțumit: - Te voi duce acasă, la o cină copioasă! Peștele îi răspunde: - Mulțumesc, am mâncat deja, nu s-ar putea să mergem la cinematograf? Pedeapsă. Vine Moș Nicolae la copiii somalezi. Toți erau slabi, de le ieșeau oasele prin piele. – Dar voi de ce sunteți așa de slabi? întreabă Moș Crăciun. – Știi, Moș Crăciun, zice un copil, noi nu prea mâncăm. – Ei, se supără Moș Crăciun, dacă nu mâncați, nici jucării nu primiți! Bussines. – Buni, toba pe care mi-ai făcut-o cadou de Crăciun este minunată! – Chiar? – Da, mama îmi dă mereu câte 10 lei ca să nu mă joc cu ea. Cultura? Înseamnă să cunoști minim cu o sută de cuvinte în plus față de proștii care se holbează la televizor și apoi...votează. Sex. – Domnule profesor Cercel, noi, ăștia cu partener acasă, avem voie să facem sex în timpul pandemiei? – Aveți, dar fiecare separat! Brexit. Practic, nu este nicio diferență între un bărbat englez în erecție...și un italian impotent! Start-up. Un tip își sună un amic și fost partener de pescuit, pe care nu l-a văzut de ceva vreme pe malul apei: - Salut, bătrâne! Care-i viața ta? Ce mai faci? - Ce să fac, dom'le? Abia-mi văd capul de treabă. Am o mică afacere, un start-up...e greu, sunt la început. - Bravo! Ce afacere? - Un bordel! - Ei, na! Excelent! Trec mâine și eu. - Te aștept cu drag! - Care-s prețurile? - 200 de lei partida de sex anal și 100 de lei partida de sex oral. - Aha! Nu-i rău. Și sexul clasic? - Ăăăă...Păi, ți-am spus că e un startup, deocamdată n-am angajați...mă ocup eu singur de tot. Porecle. Care-i porecla – numele generic – pe care indienii americani nativi îl dau vegetarienilor? Un vânător prost. Consolare. Din pricină că beau mereu câteva păhărele – să le zic așa, diminutival, ”păhărele” – de fiecare dată când plec la vânătoare (și evident că ratez ținta), prietenii mei, animalele ce trebuiau împușcate mă numesc, cu drag: un ”eco-etic-kholic”. E și asta o consolare...că doar ele, bietele, nu mi-au făcut niciun rău, de fapt...Și nici eu, cum zisei...lor! Vânător (și soț). Cel mai mișto banc cu/despre vânători, citit (tradus de mine din engleză), în ultima vreme. Zice-se că un nene vânător cam ghinionist (se pare că nu doar în codru...dar, cetiți mai departe), vine, în fine, acasă, cu o halcă de carne de urs – simbolul etern al virilității, vitalității și autorității -  (dăruită lui, se pare, de alți colegi de vânătoare, mai pricepuți). Omul propune soției, ca la cină, să lucreze interactiv cu cei doi copii, astfel încât aceștia să descopere, pas cu pas, prin întrebări, ce fel de carne mănâncă! Băiatul de 12 ani își întreabă tatăl. Acesta, mândru, îi răspunde: - Animalul ăsta puternic – ghici! -  poartă numele cu care mămica voastră mă alintă pe mine! La care surioara de doar 9 ani, îl previne: - Nu gusta, frate! Se pare că ne-au pus pe masă o tocăniță de ...cur! ( asshole, în varianta originară). P.S. Nu vă băgați în treburi la care nu vă pricepeți, băietani! Ardeal. Cetim în revista d e vânătoare „Magyar Vadâszujsâg " din Budapesta — numărul de 15 Aprilie 1941 - următoarea „ştire" , pe car e o dăm textual: „Vânătorii ardeleni, după cum ni se plâng cu gura şi în scris, nu şi-au imaginat în felul acesta întoarcerea lor la ţara-mamă. Nu şi-au închipuit că domnia ungurească va restrânge şi mai mult vânătoarea decum a făcut-o aceasta în timpul ocupaţiunei de 22 de ani românimea schinjuitoare. Anul trecut nu li s'a îngăduit să vâneze la cerb, căprioare şi urs, şi în cazul, dacă nu apare de grabă noua ordonanţă de vânătoare, nici în anul acesta nu vor avea parte de plăcerile rotitului cocoşilor şi a vânătoarei căpriorilor de Mai. În Ardeal vânatul şi cocoşii de munte sunt cu mult mai numeroşi decât în Subcarpatia: de ce e dar şi mai strânsă cătuşa, care s' a pus asupra vânătorilor din Ardeal?" . Eliminând clişeul tocit al minciunilor la care nu mai răspundem , să spunem noi de ce „vânătorii din Ardeal " nu pot să vâneze: încă nu s' a terminat procedura de trecere în stăpânire a grofilor a acestor terene de vânătoare. Când toate vor fi arendate de feudali, se va rupe „cătuşa". (Revista ”Carpații”, 1941).