Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, a slujit duminică, 25 septembrie 2022, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi, la Mănăstirea Voroneț, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.

În prima parte a zilei, Episcopul de Bălți a oficiat Sfânta Liturghie arhierească în Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, după care a participat la parastasul pentru stavrofora Irina Pântescu, întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, la mormântul de lângă paraclisul mănăstirii (mormânt „îmbrăcat” în haine de toamnă, cu tufănele - dumitrițe roz, mov, albe, galbene etc.), la 6 luni de când a plecat la Ceruri, „6 luni în Veșnicie”.

Răspunsurile la strană au fost oferite, ca de fiecare dată, de către monahiile Mănăstirii Voroneţ, coordonate de stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța Mănăstirii Voroneț. La îndemnul maicii starețe Gabriela, credincioșii aflați în biserică au rostit în cor rugăciunea „Crezul” – Simbolul Credinței și au cântat „Tatăl nostru”.

Pentru că la eveniment au participat oaspeți din Republica Moldova, din Ucraina și, bineînțeles, din România, măicuțele de la Voroneț au cântat, la sfârșitul Sfintei Liturghii, și două cântece patriotice, unul dintre ele foarte cunoscut și emoționant: „Nu uita că ești român!”.

Mesajul a ajuns la sufletul fiecărui român aflat duminică la Mănăstirea Voroneț. Cu toții au simțit că este o binecuvântare să fie împreună, chiar și preț de câteva clipe, ore, zile, dacă vremurile vitrege ne-au despărțit și nu putem fi toți în granițele aceleiași țări.

·        Smerenie, ascultare, încredere

După ce le-a spus credincioșilor aflați la Sfânta Liturghie că se află pentru a doua oară la Voroneț, unde este și mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, pustnic despre care a auzit din poveștile părinților săi, Preasfințitul Antonie a explicat și pericopa evanghelică care s-a citit duminică la Sfânta Liturghie și care l-a avut în prim-plan pe Apostolul Petru (nemulțumit că după ce s-a ostenit o noapte întreagă cu pescuitul, n-a prins nimic).

Iisus Hristos i-a poruncit Apostolului Petru să mai arunce mreaja în mare. Acesta ascultă de Mântuitor și, de această dată, „prinde mulţime mare de peşte”. Episcopul de Bălți spune că din această pericopă evanghelică trebuie să reținem câteva aspecte: să încercăm să fim smeriți, să facem ascultare, să ajutăm pe cel care are nevoie de noi și să avem încredere că unindu-ne voia noastră cu voia lui Dumnezeu vom obține ceea ce ne dorim. Dacă vom asculta cu smerenie de Dumnezeu, a mai explicat Preasfințitul Antonie, vom primi mereu ajutor, mai mult decât am sperat vreodată.

·        Bine ați venit acasă! – „familia extinsă a Mănăstirii Voroneț”

La Sfânta Liturghie și la slujba de pomenire a stavroforei Irina Pântescu, întâia stareță a Mănăstirii Voroneț, la 6 luni de când a plecat la Ceruri, au participat pr. Viorel Ilișoi, consilier eparhial la Sectorul Economic-Financiar din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pr. Gheorghe Hostiuc (care, la sfârșitul Sfintei Liturghii, a făcut o prezentare a Stavroforei Irina Pântescu), preotul dr. Viorel-Ioan Vârlan, academicianul Andrei Eşanu şi cercetătoarea Valentina Eşanu, personalităţi culturale din Republica Moldova (care au publicat și Pomelnicul Mănăstirii Voroneț, care se află în Biblioteca Academiei de la Chișinău), Lazăr Fialcovschi din Molodia (Ucraina), sociologul Carmen Cornelia Balan, doctorul în istorie Alice Niculică, jurnalista și scriitoarea Doina Cernica, jurnalistul Constantin Ciofu, Mircea Gheorghe Lețiu, directorul Firmei SC EURAS SRL din Satu Mare (care se ocupă de lucrările de restaurare a ansamblului mănăstirii), prieteni ai Voronețului din țară și de peste hotare („reprezentanți din teritoriile românești care, din păcate, din cauza vicisitudinilor istoriei, nu mai sunt în granițele României”), mulți oameni din satele sucevene, femei care ajută mereu Mănăstirea Voroneț, atât la munca câmpului, cât și la pregătirea praznicelor și hramurilor la mănăstire etc.

S-a întrunit „familia extinsă a Mănăstirii Voroneț”, așa cum spunea ÎPS Pimen, „care a trecut la Domnul, și care a petrecut multe astfel de momente de bucurie la masa frățească, după slujbele de hram”, spune maica stareță Gabriela.

Un motiv în plus să fim întâmpinați duminică, la Voroneț, de stareța Gabriela cu fața luminoasă, cu un zâmbet deschis, cald, cu o îmbrățișare, dar mai ales cu cuvintele „Bine ați venit acasă!”.

Cu toții s-au reunit în rugăciune pentru sufletul primei starețe a Mănăstirii Voroneț, Stavrofora Irina Pântescu, dar și din respect pentru maica stareță stavrofora dr. Gabriela Platon, pentru maica stavrofora scriitoare Elena Simionovici și pentru celorlalte maici, care se străduiesc să ducă mai departe „lucrarea” începută acum 31 de ani la Voroneț de către stavrofora Irina Pântescu, care anul acesta, pe 28 septembrie, ar fi împlinit 90 de ani.

Vă reamintim că după 206 ani de vitregie a trăirii monahale, după 206 ani de la desființarea ei de către Imperiul Austriac, în anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînființarea Mănăstirii de la Voroneț, ca mănăstire de călugărițe. Pe 14 martie 1991, prin decizia ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților din acea perioadă, Mănăstirea Voroneț și-a reluat viața monahală după nu mai puțin de 206 ani, fiind adusă aici o obște mică de maici. Prima stareță a Mănăstirii Voroneț a fost numită stavrofora Irina Pântescu.

·        „Am simțit-o alături de noi, în toată lucrarea și în toată această pregătire, pe Măicuța noastră Stareță Irina”

Măicuțele Voronețului au împărțit tuturor participanților la parastas lumânări de care erau legate ștergare tradiționale, colăcei, de sufletul stavroforei Irina Pântescu, întâia Stareță a Mănăstirii Voroneț, dar și de sufletul tuturor celor plecați la Ceruri din familiile celor zece măicuțe de la Voroneț. Toți credincioșii au primit după parastas pachete cu bucate de sufletul morților citiți pe pomelnice de Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți.

„Am simțit-o alături de noi, în toată lucrarea și în toată această pregătire, pe Măicuța noastră Stareță Irina. Știu foarte bine că în afară de bucuria pe care o trăiește fiecare creștin în momentul Sfintei Împărtășanii, în momentul unirii cu Hristos, următoarea mare bucurie pentru Măicuța noastră Stareță Irina era să facă praznic, pomenire pentru morții familiilor noastre, pentru cei care au plecat înainte la Domnul. De aceea, am dorit ca la această pomenire a Sfinției Sale de 6 luni de la plecarea la Domnul (pe 7 septembrie 2022 s-au împlinit 6 luni) să fie pomenite toate pomelnicele familiilor noastre, așa cum era practica Sfinției Sale, și evident că ne-a umplut de emoție”, a spus stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța Mănăstirii Voroneț, care a completat: „Îi mulțumim Lui Dumnezeu pentru tot. Deși ne lipsește ca persoană și ca mamă duhovnicească, pe care am avut-o atâția zeci de ani, evident trăim în duh duhovnicesc această realitate și, mai mult decât orice, am dorit să facem cât mai multă rugăciune, de aceea am dorit să avem și slujbă arhierească, pentru că arhiereul are altă putere de mijlocire înaintea Lui Dumnezeu, pentru sufletul Sfinției Sale, pentru că nădăjduim ca Sfinția Sa să fi avut parte de milostivirea Lui Dumnezeu, în cea de-a 40-a zi de la plecarea sa la Domnul”.

Maica stareță Gabriela s-a bucurat duminică de prezența la Voroneț a mamei sale, Victoria (Victorița) Platon, care are peste 80 de ani, dar care încă țese covoare, după ce termină cu munca câmpului, covoare care se regăsesc și la Mănăstirea Voroneț. Ea a venit din județul Neamț, împreună cu mai multe rude.

·        Recunoștință

Tot duminică, la Mănăstire Voroneț s-a inaugurat poarta cea nouă de acces în mănăstire, ce va permite un altfel de intrare și va crea „o altfel de stare duhovnicească pentru cei care pășesc pe poarta Mănăstirii Voroneț”. „Este și o necesitate practică, având în vedere că suntem în plin șantier de refacere a zidului de incintă și de protecție a picturilor exterioare de la Voroneț. Am ajuns în situația în care neapărat trebuia să schimbăm accesul ca să se poată începe șantierul pe ultima parte”, a explicat stareța Mănăstirii Voroneț.

După multe zile de muncă, de pregătiri, stareța Gabriela a completat că este extrem de recunoscătoare în primul rând obștii sale, o obște de doar zece măicuțe, care deși sunt extrem de obosite, „se vede în ochii lor bucuria că toate acestea au fost făcute cu gândul la Măicuța noastră Stareță Irina. Sperăm că și dumneaei se bucură în Cer”.

Stavrofora Gabriela transmite mulțumiri și credincioșilor, oameni fideli, oameni din sate sucevene care „vin să ne ajute și la lucrările câmpului și au venit și acum. De o săptămână ostenesc alături de noi, pentru a pregăti bucate pentru acest praznic. Sunt profund recunoscătoare lui Dumnezeu, și obștii noastre, și Măicuței Domnului, și Măicuței noastre Starețe Irina, care ne veghează din Cer, și bănuiesc că se bucură că îi ducem mai departe munca sa și vede că așa cum ne-a crescut Sfinția Sa, ne străduim din toate puterile noastre să îi ducem mai departe amprenta pe care a pus-o la Voroneț. Responsabilitatea noastră acum, după 31 de ani, este de a duce mai departe amprenta Stavroforei Irina Pântescu, Întâia Stareță a Mănăstirii Voroneț”.